Wednesday, May 27, 2009

Cu trenul

SkyRain a găsit o locomotivă, a aranjat-o un pic, a făcut rost şi de cărbuni, după care i-a dat drumul în lume. E o locomotivă specială, cu aburi şi cu poezie. Acum eu trebuie să adaug un vagon acestui tren imaginar. Şi trebuie să respect câteva reguli simple:
- A fost odată... adică să spun o poveste
- Aşa am vopsit: să trec aici o poezie

Şi mai trebuie apoi să poftesc alţi doi călători în vagoane. M-am gândit să-i invit pe cei care nu se joacă de-a pds-ul, uite aşa, să-i corup şi pe alţii adică. Poate prudence şi scriitor în devenire vor să călătorească alături de noi.

Şi acum,

A fost odată

Când eram eu mică, îmi petreceam o parte din vacanţe într-un sat nenorocit, pierdut printre dealuri. Dar pe acolo trecea un tren, unul singur. Locomotiva era neagră şi scotea fum mult, era din cele făcute la Reşiţa, aşa cred. Trenul se ducea la pădure şi venea încărcat cu buşteni. La pădure era undeva la capătul lumii, pentru că auzeam: e la sălaş, se întoarce mâine seară, dar şi e la pădure, nu ştiu când vine. La un moment dat, trenul a fost înlocuit de camioane, apoi a dispărut şi calea ferată. Şi noi, copiii, îl căutam în toate părţile, dar uneori îi auzeam şi pe cei bătrâni spunând: ce frumos era când trecea trenul!

Aşa am vopsit

Iulia Balcanaş
contradans*

încerc să merg fără să mă izbesc cu bărbia de ciment,
atentă să nu intru în vreo bătrânică
şi să împietresc în poziţia în care ea a muncit
o viaţă întreagă,
sunt răsplata ei şi mă strecor noaptea în salon,
cu simţurile intacte scot la iveală o inimă
de mărimea unei tabachere,
o burtă modernă în care spălăm rufele familiei
şi le punem la uscat pe maţele noastre puturoase
de atâta aşteptare;
mă dau peste cap şi mă transform
într-un meşter excentric,
care păstrează doar pentru el tulburarea
din ajunul naşterii unei noi epoci,
cu paşi mici şi nervoşi construiesc pe ruinele maturităţii
un simbol fără de moarte, care grăbeşte sfârşitul raţiunii;
intuiţia îmi spune să aştept trecerea felinarelor
în nefiinţa nopţii,
visez oameni cu duzina, în ritmul alert al cadrilului,
înfulec goana nebună a peroanelor în urma trenului
să-mi stăpânesc obsesiile,
mă descalţ înainte să intru într-o nouă viaţă
şi urlu cât pot de tare:
sunt un copil proaspăt absorbit de mâinile murdare
ale unui halat alb
şi azvârlit într-un portret de familie cusut
pe geamul maternităţii
cu un cordon ombilical trecut prin urechile noastre ascuţite;
sunt eu, nu mă recunoaşteţi?
________
* din volumul Filme americane, Vinea, 2005; am vrut neapărat să trec aici o poezie cu un tren, mă bucur că am găsit-o

13 comments:

Anonymous said...

Vai, ce fain e vagonul tău!
Am crezut că nu e o idee bună, asta cu gara sidefie, dar acum sunt încântat.

white noise said...

@SkyRain- ce de vagoane s-au strans deja :)
frumos, frumos de tot

Anonymous said...

Da, se adună. CELLA a pus chiar două :)

white noise said...

@SkyRain- frumos :)

Geanina Codita said...

Tare frumos si acest vagon! Poezie si povesti cat sa pleci incantat si incarcat de energie pozitiva pentru saptamana ce urmeaza.

scriitor-in-devenire said...

Multumesc mult pentru invitatie.Atasez si eu un vagon, dar sa aveti putintica rabdare, va rog frumos :)

Valentina Bucur said...

ce imagine delicat de frumoasa mi'ai conturat pe retina sufletului - a unui tren strabatand dealuri, paduri, rauri, case batranesti, in toate anotimpurile, in orice ceas...

mi'a placut sa calatoresc in acest vagon si am sa mai revin:)

prudence said...

mulţuuumeeesc, white noise.
acum mi-o picat şi mie lumina pe fereastră şi m-am prins ce este cu povestaşul sky.
să călătorim, deci, să legăm celulă-vagon de celulă vagon.
mâine fac şi eu povestea mea. aşa

Anonymous said...

"povestaşul" e de bine, nu? :(

Valentina Bucur said...

La multi ani copilului ce respira prin fiinta ta!

O vara plina de raze zambarete si licurici pupaciosi:)

white noise said...

@Geanina, Valentina - ma bucur ca v-a placut, va mai astept pe aici :)

@prudence - tare frumos vagonu' tau :)

@scriitor in devenire - cand ai tu timp, te asteptam cu drag

@SkyRain - e foarte de bine

@Valentina- multumesc pt urare

Anonymous said...

vagonul cu amintiri care trece de la invizibil la copilarie :)
tare frumos trenulet are sky acum si poezia tine ritmul vagonului, mi-a placut sa aud sunetul rotilor si a cordonului ombilical deodata

white noise said...

@lemondegala - e frumos trenul nostru, asa-i