Monday, January 19, 2009

Zile din astea

Când am citit că azi ar fi cea mai deprimantă zi din istorie, m-am gândit că e doar o glumă bună, un mod de a mai vinde nişte ziare, de a creşte traficul. Dar până la urmă ziua asta a fost una tristă.

Am primit şi o doză bună de oxigen, aflând că vreo două cărţi sunt în drum spre mine. M-am bucurat mult şi-am crezut că s-a terminat cu veştile proaste, dar astea au continuat să vină. Nu-i vorba de lucruri grave, ireparabile, nu, dar sunt destul de multe pentru a le înghiţi pe celelalte.

Nu ştiu în ce măsură acest blog este sau nu parte a unei polemici despre care am aflat că nu s-a terminat, ci continuă. Sper din suflet că n-a [re]început de aici. Îmi pare foarte rău. Sper că totul se întâmplă doar în capul meu, pentru că nu vreau să rănesc [nici măcar indirect] oameni la care ţin. Şi-s cum e mai rău: la mijloc.

Voiam să scriu despre Oksana Zabuşko, sau despre câteva articole din presa literară, despre Dilemateca, despre Cuvântul [revistă condusă acum de Paul Cernat; şi e o revistă foarte serioasă, dar să fiu iertată, preferam varianta jucăuşă, a lui Ţupa]. Nu-s în stare, şi probabil câteva zile o să tac.

Am vrut să scriu câte ceva despre articolul lui Mircea Mihăieş. Deja a început să fie comentat în blogosferă.

Sunt câteva lucruri cu care eu sunt perfect de acord. Şi eu m-am îngrozit văzând bucuria cu care unii povestesc discuţiile particulare, frenezia cu care unii publică e-mail-uri sau discuţii de pe mess. Şi mă refer strict la bloguri/site-uri unde scriu oameni tineri, care mai sunt şi persoane publice pe deasupra. Am mai scris despre asta, o să caut link-ul.

Aşa că ştiu de ce zice Mihăieş multe din cele pe care le zice:

Observ, la rându-mi, că alunec, în ce-i priveşte, într-o supărătoare mefienţă. Ştiu de-acum că despre orice am vorbi, există riscul ca ei să facă public subiectul eventualelor noastre bârfe. Din inocente cum erau, acestea devin instantaneu gravissime. „Small-talk“-ul se metamorfozează în „major offence“. Şi asta pentru că blogul nu va reuşi niciodată să redea expresia adâncă a vocii umane. Un lucru spus pe-un ton compătimitor poate dobândi nuanţe acuzatoare prin trecerea din zona rostitului în cea a scrisului. Nu mai vorbesc de adevărata industrie a enunţului născută odată cu proliferarea gigantică a blogurilor.

În orice neisprăvit zace un Torquemada, în orice ulcerat cu acces la tastatura computerului descoperi un Saint-Just şi în orice ţoapă resentimentară un exemplu de vigilenţă autogenerată. Toţi aceşti vânători de scame pe haina altuia i-au substituit cu aplomb şi inimaginabil succes pe turnătorii din vremea de aur a Securităţii. Şi anume, partea cea mai sinistră a informatorilor: cei care te urau pentru simplul motiv că făceai umbră pământului. Bloggerul-standard e un ins neliniştit, ce moare de grija altuia, dar nu-şi vede bârna din propriii ochi. Din acest motiv, „moderează“ orice remarcă susceptibilă să demonstreze că „împăratul e gol“ ori că marile lui dezvăluiri nu dezvăluie nimic. Ele sunt de regulă un amestec de informaţii preluate amatoristic, minciuni, supoziţii bolnăvicioase (adică ce ar face el dacă ar fi în locul celor incriminaţi!) şi de psihanalitică, vinovată aspiraţie de a-i domina pe ceilalţi.

Mi-am adus aminte de nişte versuri ale lui Mircea Dinescu: Apără-mă, Doamne, de preotul cu magnetofonul sub sutană/ şi de prietenul dispus să-mi dea sânge pentru o perfuzie /doar pentru a mi-l scoate-n obraz la prima beţie [citatul e din memorie, sper însă că e destul de exact].

Nu mai am putere să zic nimic, din diverse motive.

20 comments:

Anonymous said...

pe mine ma intristeaza faptul ca unii chiar nu inteleg acest fenomen al bloggingului si il mai si judeca fara sa aiba intreaga imagine. din punctul meu de vedere lumea blogurilor nu difera de cea reala. astia suntem...

Anonymous said...

Nu am inteles de ce domnul Mihaies vorbeste despre bloggerul-standard. Ma gandeam daca eu corespund tiparului. Sunt oare in standard? Daca am blog inseamna ca mor de grija altuia? Sau poate ca mai sunt si altii care nu se simt "in standard". Pot sa-mi fac blog despre pisici, despre cum sa dai cu var pe pereti, despre cum se pune rama la pescuit, in fine, despre multe chestii, fara sa fiu banuit ca nu-mi vad barna din ochi.

Anonymous said...

observatorule, mie mi se rupe ce fel de blogger as fi. fac parte din cei carora li se rupe de nr de accesari si trafic si ranks si altele.

revenind la articol, eu cred ca dl-ui Mihaies îi ţâţâie fundul de teamă că în curând nu îl va mai citi nimeni pe hârtie. poate online, cum am făcut eu. dar de plătit, naaa, în nici un caz nu aş da bani să citesc un articol scris de cineva care nu vede şi nu înţelege ce binefacere este libertatea de opinie, simplul fapt că poţi spune ce gândeşti, acum, cu imagini, cu linkuri cu ce mai vreţi voi. lăsăm mărturii...

antropologie culturala si sociala in direct...

Anonymous said...

Eu sunt (in mare) de acord cu multe din cele spuse de dl Mihaies. Si nu ma mir ca e asa - mi se pare ca presa traditionala acorda aceeasi atentie ca si bloggerii subiectelor de actualitate. Totul e scandalos si spectaculos, dar nimeni nu mai da atentie vreunui scandal dupa ce apare altul (si nu aflam ce s-a mai intamplat, poate lucrurile s-au indreptat sau s-au inrautatit, who cares?). Idem apetenta pentru barfa meschina.

Mai discutabil e ce scrie despre bloggerii care se indreapta spre trecut. Poate e cum spune el (indreptarea spre trecut e un semn al unei suferinte psihice), dar mi-ar fi placut niste referinte (nu vreau sa il cred pe cuvant).

@whitenoise - Habar n-am in ce polemica te-ai varat (sau nu :) ). Dar nu o lasa sa te macine :)

Anonymous said...

Asteptam stiri despre Oksana Zabuzhko!

Aliona

Anonymous said...

In articolul respectiv exista o nota generalizanta. Nu toti bloggerii corespund standardului si, probabil, in trei-patru ani, asa cum spune autorul, vom vedea cum va cerne sita.
Nu ii inteleg vehementa si pretiozitatea cu care vine sa combata o realitate de care se declara strain. De unde stie cum se comporta bloggerul standard? Il tine inchis in baie? L-a studiat in vreun amfiteatru? Pe ce se bazeaza toate concluziile dumnealui?

white noise said...

imi dau seama ca ar trebui sa raspund la comentarii, dar aici chiar as vrea sa scriu pe larg si-mi pare rau, dar nu-s in stare. deocamdata.

@adinab- nu-s implicata direct, stiu doar ca batalia continua si unii/altii asteapta sa fiu sau intr-o tabara sau in alta.

Anonymous said...

@whitenoise - Da-te la fund, da-te la fund :)

Anonymous said...

curaj, e doar un moment prost, care o sa treaca:-))

white noise said...

@adinab, raluca- multumesc pt incurajari. unele povesti din astea lasa urme adanci.
@pt ceilalti- tot n-am stare sa detaliez raspunsurile.

Anonymous said...

Oricat de mult respect am pentru dl. Mihaies nu pot sa nu ma supar pe el pentru acest articol.

Generalizarea la care supune toti bloggerii pe mine ma deranjeaza. Am citit tot articolul si am bagat de seama ca atinge chiar toate aspectele care apar pe bloguri. Adica daca scrii despre propriile amintiri te apropii de o criza, daca scrii despre dezastrele din lume, o faci doar ca sa dai impresia ca le bagi in seama, daca iti strigi frustrarea cand sistemul te fura, nu e bine. Si asa cum a zis Puck, in loc sa aprecieze libertatea de exprimare, el o blameaza. Doar ca sa scrii despre cultura ar fi bune blogurile?

N-as vrea sa dau cu parul, fara a vedea barna din ochiul meu, dar mi se pare ca a-i face pe toti o apa si un pamant e putin grosolan. Exista intr-adevar bloggeri care se incadreaza profilului creat de dumnealui, insa asta nu ii da dreptul sa generalizeze.
Sunt in cea mai mare parte de acord cu Observatorul si cu Puck.

white noise said...

o sa incerc sa scriu cate ceva, fara a raspunde punctual, fiecaruia in parte. dar voi incerca sa spun ce cred eu;

sigur ca libertatea cuvantului nu poate fi ingradita, dar ar fi nevoie de o mai mare responsabilitate pt cuvantul scris. blogurile sunt spatiu public. cand vad cum arata blogurile celor mari [adica a celor care conteaza in blogosfera] ma cam ingrozesc. multi scriu pt bani, pt faima si pt a influenta ceva intr-un fel sau altul.

si n-am de gand sa ma refer la turma de agramati care bantuie prin blogosfera[unii-s absolventi de scoli inalte, inclusiv Jurnalistica, Litere]!!!!!!!!!!!!!!

Mihaies vorbeste despre bloggerul standard, dar si despre ziaristii retrasi la blog. vorbeste despre cei care vor sa fie mereu pe faza, dar pt care dramele din Gaza nu reprezinta nimic, decat un subiect in plus.

a scos din discutie blogurile culturale, de fapt a scos din discutie blogurile celor care scriu din pasiune.


inainte de a-mi face blogul asta, am stat o vreme si am studiat blogosfera. la inceput, i-am citit si eu pe cei mari si m-am ingrozit. pe urma am descoperit blogurile celor care nu conteaza, cei care nu scriu pt trafic si glorie. dar mi-a trebuit ceva vreme pana am dat de ele.

si mai cred ca unii ar trebui sa poarte tricouri pe care sa scrie mare "i'm blogging this" pt ca a cam disparut viata privata, dreptul la propria imagine si alte mizilicuri din astea. sigur nu doar pe bloguri, dar despre ele discutam acum.


Mihaies trage niste semnale de alarma: unii bloggeri risca sa piarda contactul cu realitatea, zice el.
dar nicio secunda nu a cerut interzicerea vreunui blog.

Mihaies e in primul rand critic literar, cat timp va exista literatura, va avea si el cititori. partea proasta e ca literatura se simte tot mai prost, cel putin in ultima vreme si mai ales la noi.

Anonymous said...

Uluitoare in articolul lui Mircea Mihaies mi se pare insistenta cu care vrea sa demonstreze ca mai toate comportamentele 'bloggerului standard' tin de patologic. Dupa ce-l citesti, ai impresia ca bloggerii ar fi, cu citeva exceptii, niste fapturi spectrale, pierdute in lumile virtuale pe care le creaza, dependente de noile tehnologii, in pragul 'colapsului psihic' si al 'ruinei fizice'. Ca si cum folosirea lucida si relaxata a blogurilor ar fi o raritate.

Pe de alta parte, mi se pare ca are dreptate cind spune ca blogurile sint propice 'scrisului incontinent', simptom care atinge uneori si blogurile 'culturale'. Dar lipsesc nuantele: grafomania, de pilda, nu se manifesta numai in blogosfera; pina si in mediile academice se poate intilni o varianta trista a 'scrisului incontinent'.

Ma surprinzi, White Noise, cind spui ca 'literatura se simte tot mai prost, mai ales la noi'. Mie mi se pare ca, dimpotriva, ça va, globalement: apar atitea carti, traduceri, revistele literare sint mai diverse decit inainte... Si uite citi cititori pasionati discuta despre carti pe bloguri.

Anonymous said...

'creeaza', imi cer scuze : )

white noise said...

@Alexandru- pe mine m-a pus pe ganduri articolul lui Mihaies. cred ca a plecat de la cateva cazuri concrete. eu stiu cateva bloguri unde se posteaza de cateva ori pe zi, pt trafic, bani, glorie etc.
depinde si ce bloguri a citit/citeste.
nu zic ca MM are dreptate 100%, dar cred ca de cateva ori pune degetul pe rana.

despre literatura- zicea Silviu Lupescu intr-o intalnire de la Carturesti : "apar anual tot mai multe titluri, dar tot mai putina fictiune".
in Romania sunt cam un milion de consumatori de cultura, dar nu toti platitori [adica asteapta invitatii, exemplare de protocol si altele].
nu se vand mai mult de 2-3 mii de exemplare dintr-un titlu.
revistele literare, cu 2-3 exceptii, hai sa zicem 5, nu se gasesc decat in Bucuresti.

eu mi-am facut blog tocmai pt ca n-am cu cine sa vorbesc despre carti.

autorii romani [cei tineri] sunt absolut necunoscuti.

Anonymous said...

Simptomele pe care le pomeneste in articol exista, e-adevarat, dar perspectiva de abordare mi se pare reductionista. Prefer abordarile elegant-analitice ale lui Bogdan Ghiu (despre 'omul terminal', de pilda).

Despre starea literaturii - sint ingrijoratoare, intr-adevar, cifrele alea. Inseamna ca vad eu lucrurile intr-o lumina prea trandafirie.

white noise said...

@Alexandru - cifrele suna rau de tot, dar poate se va schimba ceva pana la urma.

Anonymous said...

Whitenoise, ai dreptate cu observatiile tale legate de literatura si de consumatorii de cultura. Si cu toate astea, faptul ca exista oameni pasionati de literatura, dornici sa comunice despre pasiunea lor, e incurajator. Cititorii au fost tot timpul o minoritate:-)) Important e sa nu dispara cu totul.

Tot rasfoind bloguri, autorii romani tineri nu or sa mai fie necunoscuti (ma rog, in cazul in care ajung sa fie publicati si distribuiti decent).

white noise said...

@Raluca- si eu sper ca nu-i totul pierdut. si cred ca scriitorii tineri [si nu numai ei] merita mult mai mult.
cand descopar o carte buna/un autor interesant ii bat la cap pe toti prietenii mei.
nu stiu daca blogurile conteaza, dar macar asa vedem ca suntem mai multi.

white noise said...

nu stiu daca ati vazut "a cincea roata", a fost invitat Mircea Mihaies. a mai zis cate ceva despre articol&bloggeri.
blogurile ilustreaza 1.precaritatea lumii noastre si 2.dezintegrarea in jurul a mii de [pseudo]probleme.
dar s-a referit in primul rand la blogurile pe care se posteaza de multe ori pe zi si se trece rapid de la un subiect la altul.