Saturday, December 27, 2008

Un fel de rezumat

... adică ce mi s-a părut mie mai important şi am scris pe blog despre...
....un fel de premii inventate ad hoc...

Marele Premiu: Roberto Bolaño, pentru Nocturnă în Chile şi O stea îndepărtată
Revelaţia Anului: Adrian Chivu, Caiet de desen [deşi am înţeles de la Mayuma că Exit e prost rău de tot; eu n-am citit decât romanul ăsta, plus cartea de poezii]
Versul Anului: numai fără să gândeşti se poate trăi [Radu Vancu, Cel mai prost om]
am Promis şi-am Dispărut: Jolán Benedek, Sufleţelul Iustinei
wtf*& altele: Houellebecq, Platforma
Old Lace: Alice Botez, Iarna Fimbul
Gândul Anului: I won't be told anymore [W. Axl Rose, Madagascar]
Most Wanted: Byblos de Curtea Veche
Radio Star: Noua Revistă Vorbită
i want my CultTv: A Cincea Roată

Un bilanţ face şi Marius Chivu în Dilema veche. Din tot ce scrie el acolo, eu sunt în primul rând de acord cu ideea asta: "Cu asta ajung la mercantilimul şi comoditatea, poate chiar laşitatea, editorului român care nu riscă, nu lansează trenduri, nu forţează piaţa cu genuri mai puţin prizate. În continuare nu se traduce poezie, nici proză scurtă sau teorie (cu excepţiile de rigoare). Editorul român, s-o spunem, n-are viziune, cumpără doar autori, bestseller-uri şi colecţii gata făcute. În general, editorul român face figura unui funcţionar care, cu ochii aţintiţi pe listele de vânzări şi pe premiile de afară, cumpără cărţi deja selectate, deja confirmate, deja celebre. Se traduce în continuare mult şi destul de prost. Ar fi nevoie de un Oficiu pentru protecţia cititorului."

Şi mai zice un adevăr legat de traducerile de poezie: "Într-o ţară în care se publică zeci de poeţi în fiecare an, nu se traduc decât două-trei titluri, şi alea obscure."
Acum vreo 2-3 ani, se întreba Simona Popescu, într-un interviu, cum pot unii să comenteze poezie atâta timp cât habar n-au cum se mai scrie poezie prin diverse ţări.

Eu ce să mai zic, anul ăsta mi-am cumpărat doar o antologie de la Art, aceea cu Festivalul
Oskar Pastior 2007, de la Sibiu şi o carte de la Vinea: Ilya Kaminsky, Dansând în Odessa. Nici nu ştiu dacă au mai apărut şi altele interesante [mă gândesc strict la autori contemporani; şi mă refer doar la traducerile de poezie].

Am găsit şi diverse cronici la cărţi de poezie, cărţi apărute la Pontica, Ramuri, Eikon, edituri atât de invizibile încât am avut senzaţia că Vinea şi Brumar sunt absolut peste tot. Aici ar fi de discutat despre incultura librarului român, cât e el de alergic la poezie. Dar mi se pare inutilă discuţia, mai ales acum.

Despre situaţia traducerilor au scris
adinab şi Dragoş. Ei se referă la topul revistei Lire. Mie mi-au plăcut mai mult topurile americane, pentru că acolo am dat şi peste cărţi de poezie, dar şi peste vreo două romane ale lui Roberto Bolaño. [Da, ei, cretinii, inculţii şi insularii i-au tradus toate cărţile mari.]

O să mai scriu anul ăsta, am mai citit şi-o carte, am început alta.

Mă bucur că a început să crească ziua, încerc să-mi ridic moralul cum pot.

8 comments:

Anonymous said...

:)
Nu-mi aduc aminte sa fi primit vreodata un premiu mai emotionant.
La multi ani!

R.V.

white noise said...

@R.V. - eu nu dau decat premii din astea :)
iar poezia aceea e foarte frumoasa. astept sa apara volumul.
la multi ani!

Adela said...

Na, chiar ma bucur ca a luat NRV premiul Radio Star de la zgomotul alb! O sa ma laud cu acest cadou si o sa beau o cafea in cinstea lui white noise. Numai bucurii sa ai in 2009!

white noise said...

@Adela- da,o cafea intr-o cana albastra! bafta cu emisiunea! multumesc pt. urare! si la multi ani!

Adela said...

Ii musai sa fie albastra? Ca n-am decit portocalie. In schimb ciobita :) La multi ani!

white noise said...

@Adela- poate sa fie oricum, important e sa aiba gustul dorit [asta de la amintirile cafegiului mi se trage]
la multi ani!

Adela said...

Ca e ciobita inseamna noroc. Cit despre gust, e simplu: dupa ce fierbe apa intr-un ibric, sting focul si pun zece lingurite de cafea la doua cani mari, din alea de ceai. Apoi acopar cu o farfuroiara si dupa citeva minute torn licoarea in cana. Eu beau cafea solo, cum zice Marin Malaicu Hondrari. La multi ani!

white noise said...

@Adela- sa fie cu mult noroc! o sa incerc si eu reteta.