Sunday, December 21, 2008

Autor necunoscut

Am primit iar o provocare interesantă de la capricornk13. E legată de cărţi şi de ieri m-am gândit ce să răspund. Despre ce-i vorba? Uitaţi aici [copy/paste de pe blogul ei]: Leapşa sună aşa: 'Ai citit vreo carte care să aibă un asemenea impact asupra ta încât să îţi dea peste cap percepţia asupra realităţii? Nu să îţi schimbe ideile, nu să îţi revoluţioneze gândirea, ci să te facă, pentru un moment, să nu mai ştii pe ce lume eşti, la propriu?'

Cu siguranţă o asemenea carte a existat, numai că nu ştiu cine a scris-o, ce titlu avea. Nu mai ştiu nimic. Nu mai ştiu nici dacă e vorba de prima carte pe care cineva a deschis-o şi mi-a citit din ea. Poate e vorba de a doua carte pe care cineva a deschis-o şi mi-a citit din ea. Şi atunci eu mi-am dat seama că între coperte diferite sunt şi diferite poveşti.

Cert e că după o întâlnire din asta am învăţat să citesc, adică mi s-a părut mie important să învăţ să citesc, pentru că nu avea nimeni timp să-mi citească mie. Dar nu mai ştiu exact nici cum am învăţat să citesc. Am amintiri foarte vagi, ştiu doar că pe la 5 ani aveam tot timpul o carte după mine.

Cred că s-a întâmplat cam aşa: eram cea mai mică nu numai din casă, ci şi de pe stradă. Aşa că eu, după ce veneam de la grădiniţă, unde am mers de la 3 ani, nu aveam cu cine să mă joc, nu avea nimeni timp pentru mine. Seara bunicul îmi spunea o poveste, sau ascultam povestea de la radio, aceea de la Bună seara, copii! Şi pe la 8, când se termina, mă culcam frumos. Şi cam atunci cineva mi-a citit dintr-o carte, după care poate mi-a mai citit şi din a doua. Atunci am priceput eu că semnele alea au sens şi trebuie să-l aflu. Sigur e că am început să fac lecţiile odată cu cei mari. Veneam acasă şi treceam la litere şi cifre. Habar n-am pe ce scriam. Nu aveam caiete, ai mei nu erau de acord cu şcoala asta înainte de şcoală. La un moment dat, mi-au şi interzis energic, numai că era deja târziu, învăţasem să citesc. Şi am început să nu mai fac teme odată cu cei mari [era şi greu, că eu n-aveam cum să recuperez cele 4 ore pe care ei le petreceau la şcoală], am început să citesc. N-aveam multe cărţi în casă, dar luam şi de la vecini.

Sigur au mai fost cărţi din astea, care mi-au tăiat respiraţia, care au avut un asemenea impact încât după ce le-am terminat n-am mai fost în stare o vreme să citesc altceva. Dar nu despre astea am fost întrebată, ci despre cele care mi-au schimbat percepţia asupra realităţii. Aşa că, dacă am înţeles eu bine întrebarea, atunci răspunsul e: da, au fost asemenea cărţi, alea, primele, despre care nu mai ştiu nimic, cele care mi-au arătat că există şi o altă lume [de fapt, mai multe, un şir nesfârşit].

6 comments:

Anonymous said...

:)
Amnezia ta privitoare la cartea capitala mi-aduce aminte de ce spunea Pound: cultura e ce-ti ramane dupa ce-ai uitat toate cartile, iar lucrurile esentiale sunt cele despre care nu mai stii in ce carte au fost scrise.
Stiam, de fapt, demult ca ai suflet de poeta, dar ma bucur atunci cand rimele/similitudinile astea imi reconfirma parerea.
r.v.

white noise said...

@r.v.- multumesc mult, nici n-am cuvinte sa multumesc cat as vrea.

capricornk13 said...

cat de frumos e raspunsul tau, la asta nu ma gandisem! si ai foarte mare dreptate, probabil ca asa este, primele carti au schimbat perceptia asupra realitatii multora dintre noi... multumesc frumos c-ai preluat leapsa atat de elegant, m-a bucurat asa tare sa citesc ce-ai scris!

white noise said...

@capricornk13- ma bucur ca am raspuns frumos, aveam emotii :)
iar propunerile tale sunt in general de nerefuzat:)

Darael said...

Superb articol. Iti Multumesc ca l-ai scris. Si l-ai scris cu atata suflet.

Multumesc.

white noise said...

@Darael - mi-ar trebui un emoticon din acela fastacit :)