Thursday, July 17, 2008

So What?

N-am de gând să scriu prea mult despre Insecta, pentru că oricum am hotărât să n-o citesc până la capăt. Am lucruri mai bune de făcut, de citit. Practic nu e o carte de proză scurtă, ci o culegere de fişe medicale. Nu-i nici un personaj normal printre cele principale şi nici autoarea nu-i prea altfel, mai ales că reacţionează urât la cronicile proaste.

Prima povestire, Am spus una, mi-a plăcut. E un fel de Sophie’s Choice în variantă modernă, la fel de cinică până la urmă. Arunci o fiică din maşină pentru că în contractul negociat era altceva prevăzut. Dar în celelalte povestiri lipseşte ceva, e căutat doar detaliul morbid şi atât. N-au săft.

Despre cartea asta am citit prima dată pe blogul Mihaelei Ursa. Zicea ea acolo: Nu mai rezist, dragii mei, la genul ăsta de literatură. Ştiu despre estetica urâtului şi catharsis, dar nu mă ajută de nici o culoare s-o citesc pe Castillon. M-a îmbolnăvit Insecta şi ştiu că nu-mi voi reveni prea curând. Marele ei succes mi se pare, totuşi, perfect explicabil: o literatură şocantă, detabuizantă şi tot restul plus, pe lângă frumuseţea fascinantă a autoarei, o personalitate vizibilă, genul care face valuri. Bătrână cum sunt mă întreb însă ce mai rămâne. (…) A, că se pot face bani foarte buni din asta, da, dar e cu totul altă poveste.

Am citit doar un pic peste jumătate din cărticica asta şi am zis stop! Claire Castillon prea vrea să se elibereze de diverse obsesii scriind. Mie nu mi-ar folosi la nimic să citesc şi celelalte povestiri.

Aşa că o prefer oricând pe Joyce Carol Oates, care-i la fel de atentă la toate detaliile morbide, care-i interesată de patologic, dar pe deasupra are şi stil, personajele ei au o existenţă de hârtie, dar sunt palpabile şi te îngrozesc tocmai pentru că-s foarte bine construite şi te aştepţi oricând să te invite la un seminar despre poezie, de exemplu.

Claire Castillon, Insecta, traducere de Gabriel Fornica-Livada, Cotidianul/Univers, 2008

16 comments:

Cinabru said...

Mie mi-a placut enorm cartea, s-ar putea sa fi si scris despre ea, la un moment dat. Cred. Are momentele sale in care devine aproape insuportabila, cred ca tocmai acestea mi-au si placut.

white noise said...

Cinabru - o sa caut sa vad ce ai scris. pe mine nu m-a convins,dar stiu ca a placut si altora.

Anonymous said...

intr-adevar, are o scriitura tanara (si nici nu pare preocupata de constructie, cum este joyce carol oates). dar are multa imaginatie, ritm si-si dozeaza bine efectele. mie mi-a placut.
tocmai povestirea cu gemenele nu mi-a placut :)

white noise said...

@obiecte - mi s-a parut interesant finalul la prima proza, oarecum neasteptat. in rest prea era previzibil.

Anonymous said...

sunt curioasa cum se descurca in roman.

white noise said...

a scris vreunul? am vazut pe site-ul ei ca are mai multe carti publicate, dar n-am avut rabdare sa citesc prezentarile.
ar fi interesant de aflat daca e tot timpul asa intunecata

Anonymous said...

da, parca vreo 5.
nu ma deranjeaza ca e intunecata (tot citind insecta, la un mom dat m-am blocat, gandindu-ma ca e f posibil sa existe oamenii aia :), vreau sa vad daca rezista pe suprafete intinse, cum construieste etc.
intr-un interviu spunea ca in proza scurta exerseaza pt roman.

mi se pare o tipa f interesanta :p

white noise said...

ar fi interesant de vazut cum se descurca pe spatii mai ample si cu personaje diverse.
in rest, mi-e teama ca exista oameni mai ingrozitori decat acele personaje.

Anonymous said...

ai dreptate :)

Anonymous said...

de fapt, am vrut sa spun ca mi-a lasat impresia ca asta e un fel de stare normala a lucrurilor.
alta impresie era ca subiectele din insecta sunt luate din gandurile intunecate (din vocea aceea: "ce-ar fi daca..."; ganduri care sunt de obicei refulate) si prezentate ca realitate.

fara legatura cu subiectul: am citit azi "bebelusul", de marie darrieussecq. tot de la cotidianul, o carte micuta de vreo suta de pag.
sunt curioasa cum ti se pare :)

white noise said...

adica "daca n-ar fi, nu s-ar povesti", sau cam asa ceva? probabil daca n-ar fi, nici n-am avea expresii de tipul "eu te-am facut, eu te omor".
am devenit prea sobra, o fi ora de vina?
asa ca spun o gluma [oarecum]. intrebata cand/cum ii vin ideile pt cartile sale, Agatha Christie a zis: "in timp ce spal vase! e o ocupatie asa de plicticoasa, incat mereu simt nevoia sa omor pe cineva."

n-am citit "Bebelusul", e un subiect mai delicat. deocamdata citesc o carte in care am dat de alti nebuni, alte perversitati.

Anonymous said...

"ce-ar fi daca mi-as arunca o fata din masina, ca si-asa am vrut numai una".
gata, nu mai insist cu insecta :)

eu am inceput din plictiseala "bebelusul". ma asteptam exact la ceva delicat si plictisitor, dar m-a surprins placut (btw nu-s nebuni si nici perversiuni).
se gasesc si obiectii, desigur.

ce citesti?

white noise said...

am terminat "gheata" lui sorokin si am trecut la "caiet de desen" al lui adrian chivu

white noise said...

a scris zmeura despre "bebelus", uite aici:
http://zmeura.wordpress.com
/2008/07/16/bebelusul/

Anonymous said...

multumesc.
e o carte inteligenta. si m-a facut sa-mi doresc sa citesc si alte carti ale autoarei.

(sa nu te superi pe mine, o sa ma joc putin. o spaima din carte: mama se gandeste ce-ar fi daca ar uita bebelusul in magazin. un personaj din insecta ar fi facut asta :p)

white noise said...

sper ca ti-a placut ca i-a placut :-)
si sa stii ca nu m-am suparat ca te-ai jucat.
fiecare mama are diverse spaime. dar cred ca spaima cea mare e sa nu primesti alt copil in schimb.