Thursday, July 10, 2008

Amintiri din viitor

... asta pentru că articolul la care o să mă refer apare mâine pe hârtie, dar e deja pe net. N-o să fac niciun fel de critică a criticii, dar o să spun câte ceva, că m-am cam supărat. Teoretic, articolul lui Andrei Terian e despre Păpuşarul lui Komartin, ediţia 2007, practic sunt două fragmente din cronici mai vechi decupate să intre în noul tipar, pe care-l cam deformează. Nu-i tot Circul în noua carte, Pragurile nu-s [am mai verificat o dată, am crezut că n-am văzut eu bine], iar Falia a devenit Jurnal. În fine, trec peste detalii şi alte chestii, şi ajung la concluzie.

Zice Terian la final: Cred că, prin ceea ce a scris până acum, Claudiu Komartin are deja asigurat un loc pe podiumul ultimei generaţii de poeţi. Eu nu pun la îndoială verdictul critic, dar îmi daţi voie să spun că mi se pare irelevant locul pe care unul sau altul îl ocupă în cadrul generaţiei? Acolo e o simplă cafteală între puşti. Bătălia importantă se dă în biblioteca despre care vorbea Thibaudet. Ori eu am senzaţia că foarte mulţi critici, poeţi, prozatori tineri ignoră complicata arhitectură a literaturii române, iar duelul cu alte culturi aproape că nu-i interesează.

9 comments:

Delaskela said...

1.locul pe podiumul amintit e irelevant, foarte adevarat...cred ca relatia cu cititorul ar trebui sa primeze, nu cea cu propria specie sau cu regnul critic ce da numere de ordine pe acel podium...
2.''eu am senzaţia că foarte mulţi critici, poeţi, prozatori tineri ignoră complicata arhitectură a literaturii române, iar duelul cu alte culturi aproape că nu-i interesează.'' / as fi foarte interesat sa gasesc o dezvoltare a ideii complicatei arhitecturi autohtone, de ce si cum; subscriu si eu la acordurile acestei senzatii

Anonymous said...

De ce ti-ai ascuns comentariul? Ca aveai ceva dreptate, intr-un fel :)

Radu Vancu

white noise said...

1. cititorul roman e absolut ignorat, de asta si el cam da de pamant cu scriitorul roman.
2. ar trebui sa scriu un eseu intreg ca sa raspund cum trebuie. pe scurt:criticii zic despre valul polirom ca au relansat lit.rom., s-a vorbit de autenticism & chestii de parca ei le-ar fi inventat. si interbelicii? santierul lui mircea eliade era parapsihologie? sau: nu s-a ma scris, vai, profund original, si dupa 3 zile i-au zis micul burroughs.
asta legat de critici, multi dintre ei sunt convinsi ca inainte de 2003 nu s-a scris mai nimic.
in rest, intereseaza mai mult daca esti sau nu acceptat de gasca.

la poezie stam foarte bine. si in cei mai negri ani au fost pe langa politruci si poeti adevarati. si acum la poezie stam mult mai bine.
pt toata lit.rom. acum se regandeste canonul si lucrurile-s foarte complicate.
dar unii poeti tineri[si sa fie foarte clar, nu ma refer la Komartin -paranteza necesara pt dusmani]isi iau reperele doar din interiorul generatiei lor[asa cum apare ea pe club literar, nu in librarii]

white noise said...

@Radu Vancu - nu l-am ascuns, am incercat sa-l editez, sa mai nuantez niste lucruri.
dar ma uit la ciclism si parca n-am spor la scris.l-am pus inapoi.

Anonymous said...

Ei, asa da :).
E drept ca unii poeti sunt intr-un fel de autism intragenerational, insa importante sunt doua lucruri: mai intai, cei cu adevarat foarte buni (Manasia, Komartin, Coman, Sociu, Acosmei etc.) stiu foarte bine de unde vin si incotro merg, si nu ezita sa spuna asta deschis de cate ori e nevoie; apoi, exista critici atenti, cum e Bogdan Cretu, care, in texte precum prefata de la "Bautorii de absint", arata ca exista o filiatie neintrerupta de la optzecisti incoace si incearrca un decupaj credibil in "complicata arhitectura a literaturii romane", cum exact zici - iar asta e treaba de critici, nu de poeti/prozatori.
Imi place chestia cu "simpla cafteala intre pusti" :). Dar nu cred ca a fost in intentia lui Terian s-o provoace, si nici in a lui Claudiu sa intre ca un combatant la comanda. Sunt amandoi prea destepti pentru asa ceva.
Exista vreo diferenta intre felul in care se vede "generatia" pe club literar si felul in care se vede in librarii? Nu-mi prea dau seama.

R.V.

white noise said...

@Radu Vancu - pe mine m-a suparat graba cu care Terian a trimis articolul spre publicare.iar concluzii de tipul celei din articol apar in multe cronici.

sigur ca unii critici nuanteaza si unii poeti stiu de unde vin si unde se duc[am o problema cu Sociu, s-ar putea sa fie din vina mea, nu a lui;dar in ceea ce-i priveste pe ceilalti nu te contrazic], dar unii nu stiu mai nimic.

pe club sunt 100 de membri, hai sa vedem cate carti s-au vandut macar in 100 de exemplare. de asta spun de repere, ca-s altele, numele or fi aprox. aceleasi, textele nu.

Terian a fost anul trecut la Timisoara, a sustinut o conferinta despre generatia 2000, poate mai mult decat o arata articolul asta, stiu. dar acum m-a suparat.
despre Komartin, vezi paranteza din comentariul anterior.

white noise said...

@R.V.- mai adaug cate ceva.imi dau seama ca eu mai mult cu prozatorii ma rafuiesc si cu criticii. pe poeti, nu pot sa ma supar, orice-ar face.
dar m-a contrariat un pic titlul din Cuvantul, cel cu "Poezia, azi". in dosarul propriu zis se vorbeste despre poezia actuala, poate ar fi trebuit sa se spuna mai clar ca-i vorba de generatia 2000.
acum, chiar pe Tupa nu vreau sa-l critic, mai ales ca am senzatia ca dispare revista, sau o vor prelua altii, ceea ce-i acelasi lucru.si asta [pentru mine] e o veste proasta.
despre Komartin am o parere prea buna pt a-l considera un simplu pion.

Anonymous said...

Pe mine m-a aiurit complet harta aia de la mijlocul revistei. O capodopera.
Poetii scriu, ce sa faca si ei, si la fel si prozatorii. Poetii, suflete lirice, n-ar omori nici o musca. Prozatorii, asijderea - ei povestesc de-ale lor. Criticii... critica. Lupta e intre ei, pentru autoritatea simbolica. Nu vezi ca ei denumesc tare razboinic aproape tot ce fac: discutiei despre canon ii spun batalia pentru canon, de exemplu.
Asa-i normal sa fie. In principiu vorbind, critica e interesata de adevar, si adevarul se obtine prin lupta. Literatura, de frumos - iar frumosul tine de seductie. Sigur, sunt si cazuri de hibridare - Raicu scriind despre poezie cu viziune si suflu de poet, sau Cartarescu facand (in Levantul) din poezie o forma superioara de critica. Insa, in linii mari, cred ca asa stau lucrurile. Criticii cu adevarul, noi cu frumosul. (Nu ca n-ar exista si un adevar al literaturii si o frumusete a criticii - dar, iarasi, passons.) Oricum, tot noi suntem cei castigati - ei, cu adevarul autoritatii lor simbolice, isi castiga locul in lumea asta. Insa abia frumusetea va mantui lumea.

Radu

white noise said...

am scris undeva pe blog ca ma bucur ca nu trebuie sa tin minte clasificarile acelea. unele mi s-au parut mai nu stiu cum.
dar mai mult m-am bucurat ca stiam despre cine-i vorba pe acolo.

la ora asta, vad ca-s destul de pasnica. nici pe critici nu mai sunt asa suparata, mi-am adus aminte ca exista maria sa, editorul. pe vreo 2-3 sunt tare suparata, asa, ca simplu cititor.