Friday, May 30, 2008

Briefing

... că-i la modă. Până termin eu de scris ceea ce va fi repriza a doua, care se anunţă a fi mult mai lungă decât prima, o să mai povestesc un pic despre StudentFest, ce-mi mai amintesc, adică.

  • povestea criminalului de război scrisă de cei de la Ariergarda [atelier de proză condus de Daniel Vighi şi Viorel Marineasa] poate fi citită aici şi aici.
  • a plouat în ziua în care a fost lansarea Pauzei dintre vene şi am ajuns cam supărată la librărie; din fericire, ploaia s-a oprit totuşi la timp; Miruna Vlada a citit câteva poezii şi a discutat foarte sincer cu cei prezenţi; n-am încă o părere clară despre ceea ce scrie ea, am citit foarte puţin, ce am auzit a sunat interesant pe alocuri; dar n-am înţeles exact care ar fi distincţia dintre feminitate şi feminism, ultimul termen nefiindu-i pe plac atunci când e asociat cu poezia ei.
  • Octavian Soviany mi s-a părut foarte fragil, foarte poet şi foarte vulnerabil.
  • Alexandru Muşina şi al său Dactăr Nicu au făcut un duet fain, o lectură show; nu-mi dau seama cum mi s-ar părea citite acele poezii, singura lectură care validează e cea de acasă, când eşti doar tu şi textul; mi-a sunat pe alocuri a Budila-Express, când autorului i s-a sugerat că pe alocuri ar fi unele asemănări, nu s-a prea bucurat, a zis că scrie cu faţa la viitor, nu la trecut.
  • Muşina a zis câte ceva şi despre iluziile aduse de premiile literare, mărturisind că în timp ce scria lucrarea de diplomă a tot răsfoit reviste literare şi a văzut cât de mulţi sunt cei care nu mai contează, deşi într-o vreme păreau a fi peste tot.
  • în conferinţa cu geniul balnear a povestit despre parcul de distracţii în care locuim [am fi într-un fel de Disneyland]; azi se gândeşte în echipă, dar ar trebui să ne întoarcem la gândirea individuală, şi ar trebui evitată publicitatea inutilă, popularitatea adusă de tv şi presă [nu se referea la cea literară, ci la o anumită parte a presei].
  • auzită tot de la Muşina: Al.Cistelecan, în Italia fiind, la un congres, a fost invitat de diverse televiziuni, una naţională, RAI3 şi alta regională, unde a vorbit despre poezie; la RAI3 parcă a vorbit o oră despre Blaga. Se-ntreba de ce aşa ceva nu e posibil în ţărişoară. Vise poeticeşti!

Tuesday, May 27, 2008

Aiureli blonde

La Teremia Mare am găsit Muzeul Vinului, Muzeul Nichita Stănescu şi Muzeul de Pictură într-o paragină de-a dreptul revoltătoare. Tablouri de Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor depozitate pe jos, într-un spaţiu cu pereţi acoperiţi de igrasie, cu tencuiala ce stă să cadă. Manuscrisele stănesciene şi poze ale poetului zac în condiţii la fel de improprii. Asta anunţa, printre altele, buletinul de ştiri din martie, al celor de la Ariergarda. Dar poate totuşi ceva se va schimba în bine; miercuri la Teremia Mare se dezveleşte o statuie a lui Nichita Stănescu, am aflat ştirea de pe un blog, La Tolce Vita, care nu-i unul oarecare, ci blogul lui Marcel Tolcea. A scris câte ceva despre poeţi, despre Nichita, o vodcă mare, dar şi despre realitatea noastră cea de toate zilele: astăzi se pronunţă corect Eminem-scu şi nu Eminescu, Blaga de la Interne şi nu Lucian Blaga, iar Delavrancea e cel mult un cutremur de perspectivă.

Tot citind eu aşa, am dat de fraza asta, care-i aparţine lui Nichita Stănescu: de ce nu ne-am pune întrebarea legitimă care sunt bolile profesionale ale poetului? Mi-am adus aminte de un articol recent care punea în discuţie tocmai legătura dintre alcool şi unii scriitori americani. Nu ştiu ce voiam să zic, pentru că nu vreau să iau partea viciilor. Astea de obicei fac rău, mult rău, nu doar celor care le practică. Boema ucide. Şi alcoolul nici ca dietă nu-i bun, ba dimpotrivă.

Când Luciat a spus că citeşte Galeria cu viţă sălbatică eu m-am gândit că poate va spune ceva şi despre un episod anume [adică voiam să aflu dacă îmi aduc bine aminte, sper că nu încurc între ele cărţile, sigur e vorba de un roman al lui Ţoiu]. E vorba de o poveste în care personajul e Nichita Stănescu. Îl critică unii şi alţii că bea prea mult, refuză să-i citească poezia, pentru că un alcoolic n-are ce să le spună lor; şi unul dintre ei ia o carte a respectivului (nu mai ştiu ce nume are în carte), o întoarce pe toate părţile, o miroase de câteva ori şi zice: mă, mie nu-mi miroase a alcool.

De fapt, eu aş fi vrut să scriu despre unii care admiră doar biografia subţire, despre alţii care-şi varsă ura ori de câte ori au ocazia, aş fi vrut să spun că am adesea senzaţia că delaţiunea e sport naţional, aş fi vrut să spun că mă miră faptul că oameni tineri folosesc metode demne de anii 50, aş fi vrut să scriu despre alţii care îi înfierează cu mânie proletară pe cei care îndrăznesc să critice cu fineţe ce au scris unii dintre ei, că Pac la Răsboiul nu e o invenţie, în schimb Nu pot, dom’le, e poet s-a dus dracului.

De fapt, ce vreau eu să spun e mult mai simplu: Vom critica cartea, iar nu persoana.

Sunday, May 25, 2008

Contemporani şi anacronici

Aş mai fi avut câte ceva de scris despre masa rotundă, dar m-am oprit brusc, din două motive. În primul rând, cred că după întrebarea pe care am pus-o în final, nu prea mai aveam ce zice, în acel context. Şi apoi, am dat de articolul Adrianei Babeţi, din SdC, în care povesteşte despre lansările de carte pe care le-a oficiat la Cărtureştiul studentfestiv. A povestit despre emoţiile avute [Deşi nu critica de poezie-i meseria mea, am zis acum o lună, cot la cot cu Daniel Vighi, ca da, vrem să-i lansăm pe Komartin şi Manasia la Cărtureşti. Dar pe măsură ce se apropia ziua cu pricina, pe măsură ce auzeam că atelierele de poematioane, maratoanele de lectură, dezbaterile junilor poeţi zbârnâie, mi se chircea inima: ce-o să fac?], despre motivaţia gestului [Le-am citit volumele si mi-au plăcut. Am conspectat ce-au scris criticii meseriaşi despre ei şi mi-a plăcut. Am bifat cum douămiiştii sar la jugulara nouăzeciştilor şi cum aceştia dau în cap generaţiei '80 şi mi-a plăcut.], dar şi despre punerea în scenă, pe care a regizat-o oarecum: [Şi-am ieşit la liman cu o idee care-a avut spor, ba chiar a plăcut şi a aţâţat atmosfera: am xeroxat pe alese câte-un poem din Tzara, Blecher, Bogza, Gellu Naum, Petre Stoica, Muşina, Cărtărescu, Cristi Popescu, Manasia şi Komartin, din care am citit de-a valma, fără să spun despre cine-i vorba. Si i-am pus pe cei de faţă, puzderie de poeţi tineri şi vârstnici, să ghicească cine-i autorul sau măcar cam când au fost scrise versurile.]

Nu mai ştiu ce poezie a lui Manasia a citit, dar a citit Hiatus [ca tatăl meu încercând] din Păpuşarul lui Komartin. Ideea era că poezia bună există pur şi simplu, dincolo de stiluri, generaţii, mode. Şi cei doi au fost de acord cu ea. Cu o zi înainte, Ştefan Manasia mărturisise că se simte departe de biografismul generaţiei, din care nu ştie cât va rămâne, că poezia trebuie să fie şi un pic construită, că e întotdeauna [măcar uşor] atinsă de livresc. Şi a mai mărturisit că-l admiră enorm pe Şerban Foarţă, pe care cei doi l-au şi întâlnit în acea seară.

Manasia a mai spus că nu crede în generaţii, mai mult crede în grupul literar, aşa cum e cel de la Cluj, din care face parte. Claudiu Komartin în schimb a mărturisit că era o vreme în care a crezut în posibilitatea coagulării unei generaţii; cum trăim într-o lume tot mai atomizată, generaţia ar fi putut fi un mediu protector; a renunţat la iluzia asta şi a zis că se simte mai apropiat de Trakl, Pasolini [a amintit-o şi pe Mariana Marin, dar nu mai ştiu sigur dacă exact în acest context; a zis 3-4 nume, le-am uitat, poate mă ajută cineva], decât de unii poeţi cu care e contemporan. A şi citit la un moment dat un poem care ar fi putut fi scris şi acum 70 de ani, Irina, şi Circul domestic [cel cu scriu noaptea într-o dureroasă dezordine], singurul text salvat din grupajul cu acelaşi titlu din volumul din 2005, pentru că era singurul care se potrivea cu atmosfera din Păpuşarul [tot mă întrebam eu cum o fi făcut selecţia].

Manasia a citit sînt la uşa ta, din Cartea micilor invazii. Nu ştiu ce-i sugerase şoptit Komartin să citească, n-am auzit, dar eu aş fi vrut să citească ffwd:împotriva poeţilor. Mă întreb cum ar fi reacţionat unii, auzindu-l mărturisind: i-am înţeles întotdeauna pe aceia care/cu inima curată şi înăuntrul propriei limbi/ îşi detestă poeţii?

Dar ei doi nu au fost ignoraţi. Nu-i puţin lucru ca în plină campanie electorală o televiziune să trimită o cameră pentru a lua 3 imagini de la o lansare de poezie.

- fine primo tempo-

Wednesday, May 21, 2008

Mese rotunde, pătrate, diversiuni

Azi am fost la Joc Secund, la o lansare de carte, un nou roman al lui Nicolae Strâmbeanu, Turnul de apă. E o poveste cu spanioli, scrisă după o serioasă documentare. Dar eu despre altceva vreau să scriu acum. Printre diversele poveşti despre carte, am aflat că Nicolae Strâmbeanu ar fi scris iniţial un volum de versuri, care, publicat, l-ar include oricând printre poeţii buni ai momentului. Cel care a zis toate astea e Cornel Ungureanu, care atunci s-a opus publicării cărţii, spunând: nu e momentul! Şi acum a zis la fel: nu e momentul! Explicaţia e simplă: literatura română nu ştie să-şi promoveze cărţile, şi mai ales, îşi ignoră scriitorii. Desigur, se referea mai ales la poeţi, pentru că nu e momentul se referea strict la cartea de versuri. Complicată situaţie.

Cam la situaţia asta oarecum albastră mă gândeam şi eu când am fost la masa rotundă de la Mansardă, cea despre generaţia 2000, între metropolă şi provincie. Mă gândeam că disputa e alta, că n-are importanţă care pare mai celebru, cât timp nu prea te citeşte nimeni. Nu mai contează nici dacă eşti bun sau nu, nu mai contează nimic. Cum ajung la cititor?, cam asta ar fi marea întrebare pe care ar trebui să şi-o pună un poet, după ce a publicat o carte, poate şi înainte. Internetul ar trebui exploatat cât mai mult, ar putea fi o soluţie parţială. El cam şterge diferenţele dintre metropolă şi provincie, asta a fost şi concluzia mesei rotunde. De fapt, una dintre ele, pentru că s-a vorbit acolo despre mult mai multe lucruri.

A rămas oarecum suspendată în aer o întrebare: care validare contează mai mult, cea a criticii sau a cititorilor? Miruna Vlada a spus că-s importante ambele, dar apoi discuţia a deviat oarecum spre bloguri şi rolul lor, iar mai apoi spre lecturile publice, care au avut loc în diverse şcoli. Dacă unii s-au plâns de obtuzitatea profesorilor, alţii au avut aceeaşi problemă cu elevii. Dar până la urmă lecturile astea-s importante, mai mută munţii din loc. Cineva a zis că a citit diverse cărţi sau după ce l-a cunoscut pe autor, sau după ce i-a descoperit blogul, că-n general scriitorul e o chestie moartă, despre care înveţi la şcoală, şi e mare lucru să descoperi că unii chiar sunt oameni normali. Mi-am adus aminte că Ioana Nicolaie, invitată fiind la A Cincea Roată, spunea că a avut o lectură publică în cadrul festivalului Primăvara Poeţilor, la un liceu bucureştean, iar profesoara a început prin a-i prezenta aşa: V-am adus aici să vadă că există şi scriitori vii.

S-a discutat şi despre articolul lui Iovănel, despre revistele literare din provincie, pe care el le vede ca fiind simple găşti, mânate de interese obscure. De fapt, s-a discutat cam mult despre găşti, interese, relaţii, despre simpatii şi antipatii mai mult sau mai puţin personale/reale, răsfrânte apoi în judecarea valorii unui manuscris/a unei cărţi, de parcă toate astea ar avea cine ştie ce importanţă. Ce contează dacă x sau y sunt incluşi, sau nu într-o antologie, atâta timp cât antologia respectivă e citită doar de autorii incluşi în ea? Şi nici ei nu citesc tot.

Tuesday, May 20, 2008

Siluete, reviste, diverse

Până mă apucă pe mine hărnicia să povestesc ce aş avea de povestit despre StudentFestul de anul ăsta, citiţi ce au scris deja Miruna Vlada şi Cătălina George. Din interior, sigur s-a văzut altfel. Eu chiar am avut senzaţia că a fost mai mult ca oricând un festival închis în sine, şi-a văzut de drum fără să ia oraşul cu el. La ora 4 un cititor obişnuit nu are cum să ajungă la o lansare de carte, decât cu mari eforturi. Iar despre locaţii nu vreau să zic nimic, nu se face. N-o să spun nimic nici despre absenţa cărţilor, mă aşteptam la aşa ceva. Ca dovadă, mi-am luat eu cartea mea de acasă. Aşa că am un exemplar foarte valoros, are şi autograf. O să povestesc eu despre toate astea, dar nu ştiu când.

Pentru că iar am ajuns la poeţi, spun cu bucurie că ideea celor de la ICR Varşovia a avut mare succes: adică românul s-a născut poet, dar şi polonezilor le place să se fotografieze, scrie presa că s-au fotografiat cu siluetele poeţilor români. Partea şi mai bună e că fiecare siluetă avea asupra ei fluturaşi cu poezii, despre care se spune că s-au cam epuizat; în total ar fi fost 2500. N-am găsit pe net toate pozele cu poeţi, doar vreo 3-4. Am ales-o pe cea cu Ileana Mălăncioiu; pe celelalte, din egoism, le ţin doar pentru mine.

Aş mai spune ceva în seara asta. Povestind despre oraşele de poezie, Răzvan Ţupa întreabă la final: ce aţi vrea să citiţi într-o revistă de poezie? Ştiu că nu pe mine m-a întrebat, dar eu totuşi vreau să zic vreo două vorbe. În primul rând, adică foarte în primul rând, pentru a fi citită, revista ar trebui să fie cumpărată de undeva, adică să nu fie doar la muzeu, că unii dintre noi ajung acolo cu intercity. Pe de altă parte, într-o revistă nouă ar trebui să semneze câţiva poeţi care înseamnă deja ceva. Nu mă aştept să fie doar poeţii care-mi plac mie, dar măcar din când în când să găsesc unul-doi. Nişte rubrici fixe n-ar strica. Iar numele noi sau mai puţin cunoscute să fie introduse treptat, eventual recomandate tot de poeţi. Aş avea şi propuneri mai concrete, dar ora-i târzie, mă opresc aici.

Sunday, May 18, 2008

Audio

Aşa cadou frumos mi-am făcut in dimineaţa asta! N-am niciun merit, l-am luat de pe trilulilu (via club literar).
Claudiu Komartin, Soarele a ascuns (audio)



soarele, vals
Asculta mai multe audio Muzica »


Nu ştiu ce să spun, decât: Mulţumesc!

E un fel de continuare a studentfestului.



later edit: pe trilulilu nu mai e poemul, dar a reapărut pe blogul lui Claudiu Komartin.

Saturday, May 17, 2008

Tramvai

Azi ne-am plimbat cu tramvaiul, unul foarte special, un tramvai cu poeţi, poezie şi lecturi. Un tramvai de la 1927, alcătuit din două vagoane frumos numite Gemenii.
Au citit: Miruna Vlada, Cătălina George, Octavian Soviany, Alexandru Potcoavă şi unii paveldanişti.


Seara a fost conferinţa lui Alexandru Muşina, despre geniul balnear rătăcit în postmodernitate. Nu-i titlul exact, dar cam asta-i ideea.

S-a terminat StudentFestul, adică secţiunea literară. Impresiile sunt încă amestecate.

Am un singur regret aşa mai mare: Dan Coman n-a fost la Cărtureşti, deşi era trecut pe afiş. Ar fi trebuit să vorbească despre Komartin. Poate altădată.

Multe aş vrea să povestesc, sper să-mi fac timp. Până atunci, uitaţi-vă la pozele din zilele trecute, chiar dacă n-am scris mare lucru despre ele. Cu timpul liber nu stau aşa bine, precum v-am mai zis....

Friday, May 16, 2008

"To Sir, With Love"


Nu ştiu ce să spun despre Domnul Profesor, toate cuvintele devin mici şi inutile. Timişoara literară îi datorează enorm, şi mulţi dintre noi îi datorăm mult mai mult.

O să trec aici sfatul pe care ni l-a dat într-o sală de la Casa Studenţilor, celor adunaţi acolo pentru lectura lui Alexandru Muşina:
Aveţi grijă de interioritatea voastră!


foto: Cornel Ungureanu, Casa Studenţilor, ora 18 şi ceva

Thursday, May 15, 2008

Poezie pur şi simplu

Aş zice şi eu ca Floribunda pe celălalt blog: era o astfel de zi.
... o zi care nu poate fi povestită.



Daniel Vighi, Ştefan Manasia şi Claudiu Komartin/
Cărtureşti, Mercy, orele 16 trecute fix.







Adrian Bodnaru, Eugen Bunaru, Adriana Babeţi/
Cărtureşti, Mercy, orele 16 trecute fix.








Alexandru Muşina/

maratonul de lectură, în curte la Arte, seara

Wednesday, May 14, 2008

Centru periferic si periferie centrală

Azi, la ora 18, am ajuns şi eu prin Mansarda de la Arte, la masa rotundă ce s-a numit: Generaţia 2000, între provincie şi metropolă. O să povestesc mai pe larg zilele următoare, acum spun doar că au participat la discuţii dintre invitaţi: Miruna Vlada, Ştefan Manasia, iar din partea timişoreană: Daniela Raţiu, Moni Stănilă, Eugen Bunaru şi Tudor Creţu. Au mai fost vreo două-trei intervenţii, dar să fiu iertată, nu-i cunosc pe combatanţi, deci n-am avut cum să-i identific.









Ştefan Manasia, măsurând distanţele, în mansarda de la Arte

Monday, May 12, 2008

icr, lecturi, criterii

Sâmbăta care tocmai a trecut, invitatul lui Robert Şerban a fost Dorian Branea, şeful ICR-ului varşovian. Am reţinut unele idei din tot ce-a zis. Mai întâi că polonezii n-ar invita un român la cină, asta ar fi concluzia unui sondaj făcut de un mare cotidian de-al lor.

Trecând la lucruri mai vesele, o să spun că cel mai mult s-a povestit despre ce fac ei pe acolo, cum au pornit de la zero. S-a vorbit mult despre diversele traduceri pe care icr-ul le subvenţionează, s-a povestit despre diversele lecturi organizate. La capitolul ultim au început să mişte cam toate institutele culturale româneşti.

Nu demult au fost unii la Praga, în aprilie, şi mai pleacă alţi norocoşi în curând tot acolo. Recent, în Suplimentul de Cultură a apărut un articol despre poeţii plecaţi la New York, despre prima prezenţă, mai mult sau mai puţin consistentă, a poeziei române contemporane la NY. Cum s-au descurcat aflaţi de pe blogul frumos numit Scriitori români, dar şi din cele scrise de RăzvanŢupa.[despre prima lectură aici , cu o scurtă completare aici; şi despre lectura de la ICR NY aici.]

Au apărut şi polemicile, s-au pus în discuţie criteriile de selecţie ale celor care pleacă. Unele nume m-au mirat şi pe mine, şi de la absenţi şi de la cei norocoşi. Nu ştiu cum o fi prin alte părţi, dar Dorian Branea spunea că pentru Varşovia sunt selectaţi autorii care au o anumită cotă naţională. El citeşte foarte multă presă literară românească, pentru a vedea care-s autorii consideraţi valoroşi de critică, dar şi de breaslă, încercând să facă un fel de top. Şi pentru că e greu să vinzi literatură română, s-a gândit să înceapă cu poezia, care doar pare imposibil de vândut; de aceea va fi în mod special promovată la Târgul de Carte de la Varşovia. Tot despre spectacolul varşovian al poeziei româneşti povesteşte şi Răzvan Ţupa.

Lansări

Libraria Humanitas JOC SECUND

Va invita la o dubla lansare:


Simona Branc - Generatii in schimbare. Modele de educatie familiala in

Banatul secolului XX

Dana Percec - De la Gargantua la Google

Vor vorbi:

Smaranda Vultur

Adriana Babeti

Marti 13 mai, ora 18:30

Thursday, May 8, 2008

Nişte scriitori călători

Mi-a adus aminte Miruna Vlada că există proiectul Scriitori pe Calea Regală. A apărut şi un site oficial, puteţi vedea acolo cine călătoreşte, pe unde, cine, ce citeşte şi mai ales se poate descărca o antologie, care-i include pe toţi autorii implicaţi în povestea asta. La Timişoara trenul nu vine, aşa că mi-am luat de-o grijă.

Tuesday, May 6, 2008

studentfestLIT

Luni, 12 mai:
15–Atelierul de proză Ariergarda:
Pe urmele unui criminal de război. Proiect de roman documentar. (Sediul Societăţii Timişoara)[unde-i ăsta, fratele meu alb???? Bastionul e-n renovare, zău că n-am habar pe unde e. Help!]
20–proiecţie din seria Citeşte cu mine/filme documentare, realizate de Adrian Bănuţă (curtea Facultăţii de Arte)

Marţi, 13 mai
20–proiecţie din seria Oameni de aproape
/filme documentare, realizate de Adrian Bănuţă (curtea Facultăţii de Arte)

Miercuri, 14 mai
18–Masă rotundă
: Generaţia 2000: între provincie şi metropolă (mansarda Facultăţii de Arte)

Joi, 15 mai
16–Lansare de carte
: Claudiu Komartin–Păpuşarul şi Ştefan Manasia–Cartea micilor invazii (Librăria Cărtureşti Mercy)
18–vernisaj (poezie + pictură; pe tema expiră… inspiră) (Cafeneaua Papillon)
20–Maraton literar (vor citi: Dan Coman, Claudiu Komartin, Ştefan Manasia, Miruna Vlada, Alex Potcoavă, Tudor Creţu, şi membrii cenaclului Pavel Dan: Monica Stănilă, Dafina David, Ana Maria Puşcaşu, Eliana Popeţ, Ionuţ Ionescu, Claudiu Bolcu) (curtea Facultăţii de Arte)

Vineri, 16 mai
11–dezbatere: Expiră… inspiră. Moderată de Octavian Soviany.(Librăria Cărtureşti Mercy)
16–lansare de carte: Miruna Vlada – Pauza dintre vene. (Librăria Cărtureşti Mercy )
18–Recital Alexandru Muşina: Dactăr Nicu & his Skyzoid Band. (cenaclul Pavel Dan – Casa Studenţilor, cam. 104 )

Sâmbătă, 17 mai
18–Conferinţă Alexandru Muşina: Geniul balnear faţă cu Postmodernitatea. (Universitatea de Vest, Aula Magna)
20–proiecţie din seria Oameni de aproape/filme documentare, realizate de Adrian Bănuţă (mansarda Facultăţii de Arte)

Monday, May 5, 2008

7 zile

Aşa scrie pe site-ul oficial:

astazi e 5 mai 2008 , mai sunt 7 zile pana la STUDENTFEST2008

view / download [2.78Mb] [program si locatie]

Sunday, May 4, 2008

Sâmbătă seara



Friday, May 2, 2008

De ce-o fi greu să admirăm?

Eu chiar am mult de lucru, dar mă ţine Turnavitu’ [vedea-te-aş pâlnie!] de vorbă şi-n loc să fac ce trebuie, iar scriu aici. Adevărul e că am şi eu partea mea de vină. Am primit o leapşă acum o lună şi-am zis atunci cam aşa: dacă n-ar fi vreo 2-3 scriitori, aş putea spune că nu mai am nicio legătură cu ţara asta.
De fapt, voiam să spun că, deşi locuiesc aici, mă închid în carapacea mea şi refuz să am de-a face cu realitatea românească, de care nu mai îmi pasă, pe zi ce trece am tot mai puţine legături cu ea. Speranţele de care zice el nu le mai am de mult timp. În fine, trec peste toate cele politice, peste speranţele spulberate şi mă întorc la scriitori, la cei 2-3 de care spuneam. Atunci când citesc ce-au scris ei, cei 2-3, sunt singurele momente în care mă bucur că lucrurile stau aşa, că le pot citi cărţile fără să am nevoie de intermediar, că pot citi aproape instantaneu tot ce publică, pentru că le caut TOATE cărţile şi cum dau de una, toate celelalte devin secundare.
Isuciu, pe blogul lui, ne invită să spunem cum ar arăta în viziunea noastră clasamentul primilor trei scriitori români şi începe aşa: Cineva a spus că ar pleca din ţara dacă n-ar exista trei scriitori români în viaţa care-i întreţin toate speranţele. Doar trei. Imi pare rău că nu i-a numit.
N-am înţeles dacă trebuia să scriu care ar fi cei mai buni 3 scriitori, pe urmă m-am lămurit că ar fi vorba de cei 3 pe care-i admir eu. Cu gândul mai mult la ce am spus eu acum o lună şi mai bine, i-am numit în viteză, într-un comentariu, pe Agopian, Claudiu Komartin, Ruxandra Novac. Şi am mai zis: nu e un top, nu-s cei mai buni scriitori in viaţă. n-am timp sa intru in detalii, dar poate o sa explic cândva. Mi-era teamă că ar fi trebuit să fac un clasament cu aer academic, sau aşa ceva.
Pe urmă am mai intervenit în discuţie, pentru a spulbera nişte neînţelegeri legate de ţărişoara: eu exact la asta m-am gândit, la legături de profunzime, nu de suprafaţă, cu un simplu spaţiu geografic; şi am mai zis: pentru mine Agopian este cel mai bun prozator român în viaţă, iar Komartin & Ruxandra Novac sunt printre cei mai buni poeţi pe care-i avem.
Nu retractez nici un nume, primii doi au şi mai multe cărţi publicate, aşa că probabil unii vor înţelege de ce i-am ales. Alţii se vor supăra foarte tare, desigur. Mai ales un nume îi va înfuria în mod deosebit. Simt că am fost un pic nedreaptă cu Mircea Cărtărescu, pentru că şi în cazul lui reacţionez la fel: fug la librărie cum aud că i-a mai apărut o carte, doar am fost şi ironizată pentru asta.
Dar primii trei sunt totuşi categorie specială, pentru că dau cadou cărţi de-ale lor cu mesajul: pe asta TREBUIE să o citeşti.
Era o vreme în care cumpăram Caţavencu doar să văd ce mai scrie Agopian. Şi pentru că nimeni nu i-a reeditat prima carte, Ziua mâniei, mi-am făcut o copie xerox. Şi o să zic de câte ori va fi nevoie, că poate conving pe cineva: Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit!

Thursday, May 1, 2008

Câte ceva, dar mai nimic

Am aflat că va fi Târgul Gaudeamus, între 7-11 mai, în Piaţa Unirii. Nu-s anunţate editurile participante, dar oricum nu vor ajunge toate-n Timişoara. Anul trecut au fost destule standuri libere, deşi n-ar fi trebuit.

Între 12-18 mai e StudentFestul. De ăsta o să mai zic, mai mult despre secţiunea literară, că de ea îmi pasă.

Şi a apărut o editură nouă, Bastion, am fost şi eu când s-a lansat la apă. Am observat că în planul lor nu e nicio colecţie de proză pur şi simplu, ci una de SF. Au ambiţii mari, rămâne de văzut ce vor reuşi să facă.

Via Puck, am descoperit două bloguri, cu autor comun:
Pass-Partout [picturi]
Dictando [mai mult poze]