Sunday, November 11, 2007

Simplissima

Uite cum se leagă lucrurile. Am primit o leapşă de la Tomata cu Scufiţă; cum tot aveam eu de gând să fiu foarte muzicală azi, o să fac şi-o dedicaţie, dar o să spun şi ce am pe suflet.
Am citit eu în Elle Man povestea unuia scăpat dintr-o relaţie traumatizantă, că altfel nu-mi explic. Cred că l-a părăsit una, două, poate mai multe, pentru că el ascultă rock şi ele nu. Sau dimpotrivă, nu ştie nimic despre muzica asta şi scrie şi el, uite-aşa, până-i iese numărul de semne. 
Să o luăm pe rând. „Prima întrebare pe care şi-o pune orice femeie: de ce bărbaţii se distrează când alţi bărbaţi cântă la chitară?” Eu aş putea da mai multe răspunsuri. Primul ar fi: pentru că pot. Al doilea: pentru că şi ele se distrează, depinde cine/ce cântă. Şi să nu-mi spuneţi că minunea aia de chitară are formă de femeie, că zic imediat: ei se uită la chitară, ele la chitarist. Uite-aşa, diviziunea muncii, precum ne-a învăţat partidu’. În fine, după ce aberează până nu mai poate, dar recunoaşte că doamnelor s-ar putea să le placă tricourile cu Led Zeppelin şi baladele, ajunge la următoarea concluzie: „Bărbaţii sunt singurii care se pot bucura de o altfel de muzică şi asta pentru că, din punct de vedere sentimental, sunt mult mai simplu structuraţi”, moment în care eu mă declar monument de simplitate, pentru că ascult rock de când mă ştiu şi dacă individul ăsta îmi dă şi un bilet la un concert, n-aş zice nu. Nu ascult doar rock, dar asta e altă poveste. 
Şi acum dedicaţiile:
pentru cei care iubesc rockul mai hard şi mai mult decât hard:
Slayer, Seasons in the Abyss
;
pentru doamnele care vor o baladă:
Queensryche, Silent Lucidity;
pentru doamne delicate:
Lhasa, Con toda palabra;
pentru mine şi pentru autorul articolului, Christoph something:
Guns n Roses: Don't Damn Me  

8 comments:

Anonymous said...

Faina lista, multam mai ales pentru Slayer, a picat tocmai bine. Toate cele bune

Unknown said...

Merg tot pe mana lui Slayer
(camir)

white noise said...

stiam eu :)))))

Anonymous said...

Pfff, Slayer... imi aduce aminte de primii ani de liceu. Ce vremuri! :D

Anonymous said...

Mie parca imi place mai mult Silent Lucidity, desi sunt asa de triste toate... Nu tre' sa ne intristam si mai mult toamna asta... E prea multa apa afara sa o mai purtam si in suflet.

white noise said...

@ionuca- io nu pot sa spun de ce-mi aduce aminte:-)))

@tomata- care toamna, ca dupa vara a venit direct iarna, de prin septembrie:-)))))
eu pe la Craciun o sa ma-nveselesc, atunci cand vor veni copiii cu colindul! abia astept.
da' fie vorba-ntre noi, dupa ce ascult GnR, pot darama si muntii.

white noise said...

hei, de cand n-am mai auzit vorbele astea :-))))))

white noise said...

@adrian -ion -imi cer scuze ca am sters comentariul dvs., dar anumite cuvinte, intrebari, dileme nu au ce cauta pe acest blog.