Saturday, September 15, 2007

Time out

Prea multă cultură strică, aşa că am luat o scurtă pauză de la cele foarte serioase şi-am dat o fugă până la librărie [nu azi, ieri], să-mi iau o carte, una anume. Aveam chef să citesc o carte poliţistă, preferabil cu Melania. Cum care Melania???? Melania Lupu, o drăgălaşă bătrânică, inventată de Rodica Ojog Braşoveanu. Şi dacă tot strâmbaţi din nas, adică cum, roman poliţist?!, o să repet [am mai făcut infama mărturisire] că citeam în adolescenţă romane de Horia Tecuceanu. [Asta-i! acu' aveţi motive să daţi cu pietre!] Era unul din puţinii autori de roman poliţist, cărţile lui erau un fel de ştiri de la ora 5, pentru că prezenta cazuri reale. Nici nu-mi dau seama dacă inventa ceva, vreun personaj, vreo stare, o minimă tresărire. Nu-i momentul acum să vă spun cum am ajuns să citesc aşa ceva, nici nu reiau povestea cu Căprioara lui Preda şi nenorocita lui Tecuceanu [nenorocită pentru că a fost o victimă reală, şi pe deasupra, i-am uitat şi numele]. Observ doar că în ultimii ani n-a apărut nici un autor de roman poliţist, de roman de consum. Am citit doar un roman cu tentă poliţistă al lui George Arion, pe la mijlocul anilor 90. Şi, dacă o să stau bine cu finanţele, sper să mai citesc unul în curând.

Acum, să revin la Melania. M-am dus la o librărie, unde ştiam că au cărţi din astea, m-am învârtit printre rafturi, m-am uitat la diverse cărticele, iar în final am cumpărat 320 de pisici negre.

N-am de gând să vă povestesc romanul, doar zic aşa, în viteză, că nu-i prea vesel să se evaporeze o suspectă din arest, iar după aia să te trezeşti că ai de rezolvat şi cazul dispariţiei multor, multor pisici negre; şi, când te mai linişteşti, unele cartiere bucureştene să fie invadate de aceleaşi pisici negre.

M-am gândit numai, ce-ar înţelege un tânăr cititor din detaliul ăsta: Olga Lupu divorţase de soţul rămas la Paris, negând mereu că ar mai avea vreo legătură cu el? Iar fratele ei, un bătrân altfel respectabil, tremură în faţa poliţistului, care-l întreabă dacă a fost sau nu vizitat de vreun străin; şi, fără nici o urmă de împotrivire, îi dă cadoul trimis Olgăi de fostul ei soţ.

Cartea a fost stilizată la reeditare, dar nu-mi dau seama cât de mult. Ca-n orice roman poliţist, binele învinge, capitalismul e înfrânt încă o dată, iar Melania va fi trădată de motanul ei, că doar era negru.

Rodica Ojog Braşoveanu, 320 de pisici negre, Nemira, 2004

4 comments:

Anonymous said...

daca fratele tremura in fata politistului, inseamna ca a fost "stilizata" binisor. de unde atitia politisti, in locul militienilor? :)
cartea aia a lui arion nu e "atac in biblioteca"? tin minte ca mie mi-a placut destul de mult prin anii 80.

vic

white noise said...

in carte apar gradele, politisti le-am zis eu.

nu mai stiu cum se numea cartea lui Arion.

Bogdan Hrib said...

Multumesc pentru link-ul la FILIERA GRECEASCA - sper sa fie un crime foarte modern. Cat despre pret... Va fi foarte decent. Am in lucru si continuarea, dar se va vinde primul... Da, cartea lui Arion era un best of cu titlul (continea si alte povestiri sau micro-romane) Atac in biblioteca.Asta-i...

white noise said...

:-))
ce sa zic?! abia astept sa citesc!