Wednesday, July 25, 2007

Aproape furtună

M-am gândit la lecţia despre cub a lui Nichita, citind Orbitor. Aripa dreaptă. Mă-ntreb care-i colţul ciobit. Oricum, am citit cartea cu furie, nu de la început, ci după ce am dat de nişte ca şi-uri derutante. Am citit mai departe, dar iritarea n-a trecut. Am vrut să abandonez, dar m-am răzgândit.

Orbitor nu e un simplu roman, cred că e altceva, vrea să fie un întreg care să includă toate cărţile lui Mircea Cărtărescu dar şi întreaga literatură, vrea să fie TOTUL. Sosiile lui ceaşcă m-au dus cu gândul la Sosiile lui Ştefan Caraman, ţac–tac-ul fotografic mi-a amintit de batista cu armistiţiu, un efect inventat de Rodica Draghincescu; un cântec al lui Nichita e parafrazat aproape în întregime; revoluţia, care a fost şi la Vaslui, s-ar putea să aibă legătură cu filmul lui Cornel Porumboiu. Tramvaiul 26 nu e al lui Cristi Popescu? Nu lipsesc nici optzeciştii şi cenaclul lor de luni, nici texistenţa, ficţionalizarea eului, de fapt, nu lipseşte mai nimic. Ca de obicei, pentru a descifra toate sensurile unei cărţi scrise de Cărtărescu e nevoie de o bibliotecă întreagă.

Ce am reţinut? Imagini de neuitat: cele trei canale pe care le descoperă copilul, explorând subsoluri [în prima parte]; statuile care prind viaţă, dar tot sub cizma lui Lenin ajung şi ele [din partea a doua]; din partea a treia nu ştiu exact ce să aleg, parcă se continuă doar diverse poveşti;tot statuile îmi plac cel mai mult; sau, poate aleg ultimul capitol [aflat în căutarea esenţelor tari, aranjând fire epice, semnificaţii, detalii, amintiri].

Orbitor e o carte larger than life; Aripa dreaptă e acelaşi amestec de fantezie, imaginaţie debordantă, inovaţie şi bogăţie lingvistică, aplicate pe un anumit tip de roman realist/istoric [mi-a plăcut cel mai mult, am mai zis asta; dar, mi-e teamă, că va fi o poveste din alt deceniu obsedant, cu adevărurile spuse doar în literatură]. E un text îmbogăţit mereu, prin amestecul de excrescenţe şi aluviuni, uneori venind în valuri greu de ordonat.

Nu mă văd în stare să recitesc prea curând toate cele trei volume; aşa că, n-am o imagine completă a întregului, dar, cel puţin deocamdată, prefer [totuşi] Nostalgia.

Au apărut deja câteva cronici [semnate de Marius Chivu, Cosmin Ciotloş, Alex. Ştefănescu, Bedros Horasangian].

Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa dreaptă, Humanitas, 2007

4 comments:

sora_de_razboi said...

Ti-am trimis un mail pe adresa postata aici, zmogotalb@personal.ro, pentru ca mi-a placut blogul tau. M-as bucura daca mi-ai raspunde pina miine dimineata la ora 11.

catalina george

white noise said...

a sosit! a intarziat un pic!
multumesc pt aprecieri!
o sa incerc sa raspund inainte de 11.

sora_de_razboi said...

Multumesc foarte mult. Am nevoie de el la 11, cind incep sa fac materialul, te rog.
Uf, ma gindeam daca n-am facut vreo imprudenta scriindu-ti adresa de mail aici, dar apoi m-am gindit ca tu insati ai lasat-o in vazul lumii, la profil.
Daca vrei, totusi, sterge adresa din postarea mea de mai sus, sa nu te trezesti cu spameri gramada.
Ma si simt vinovata deja.

white noise said...

nu-i nici o problema, deocamdata ma descurc, n-am asa multi spammeri. adresa era publica oricum.