Friday, June 29, 2007

O zi importantă

Libraria Joc Secund va invita la o lansare eveniment

Serban Foarta

Cartea psalmilor - Editura Brumar

Istoriile unui matroz - Editura Brumar

Un mire fara capatai (Serban Foarta & Ion Barbu)- Editura Polirom

Mr. Clippit and comp - Editura Curtea Veche

Invitat special : Ion Barbu

Invitat de-al casei: Robert Serban

miercuri, 4 iulie, ora 18.00, str. Lucian Blaga, nr. 2


ps. tot miercuri, Piaţa Traian va fi reintrodusă în circuitul cultural; mai e şi avanpremiera [oare ce-nseamnă exact?] cu piesa lui Radu Pavel Gheo, undeva la Bega; mă rog, în revista asta, de unde iau eu ştirea, scrie vineri, 4 iulie; rămâne de văzut dacă-i greşită ziua sau data; piesa e despre America, aşa că ar trebui să fie 4 iulie.

Purple Haze


De vreo două zile tot vreau să scriu ceva despre troubles in paradise, de când am pe cablu Cinemax şi HBO Comedy. Dar m-am liniştit repede: m-am întors tot la Mezzo, unde l-am revăzut pe Nigel Kennedy. Pentru cei care vor să vadă/audă Purple Haze (A Tribute to Jimi Hendrix):
[E finalul unui concert susţinut alături de o orchestră de cameră poloneză, la un festival, în Franţa. Au cântat Anotimpurile lui Vivaldi. Encore, bis or whatever: Purple Haze.]

Am aranjat vitrina

Azi m-am ocupat mult cu cele gospodăreşti. După ce mi-am făcut un cont pe Gogu’ cititoru’, mi-am dat seama că unele bloguri nu-s trecute şi-n blogroll; aşa că am încercat să le ordonez şi acolo. Le-am trecut la Bloguri pe cele în română [logic] şi la Blogs pe cele-n engleză [şi mai logic]; iar la De pe bloguri o să trec ce mi se pare mie mai interesant din ce citesc, da' o să selectez mai ales blogurile oarecum exotice.

Şi la edituri sunt noutăţi: Art, Brumar , Rao, Vinea [încă e-n construcţie].

Tuesday, June 26, 2007

Interviu

Cătălin Lazurca în dialog cu Filip & Matei Florian:


Un fragment

Am găsit - pe LiterNet - detalii despre autorii care au participat la European Borderlands - Festival de literatură; şi anume: „11 scriitori din 8 ţări au citit din operele lor: Mircea Dinescu, Filip Florian (România); Nicoleta Esinencu (Republica Moldova); Attila Bartis, György Dragoman (Ungaria); Vojislav Karanovic (Serbia); Alek Popov (Bulgaria); Tanja Maliarciuk (Ucraina); Ilma Rakusa (Elveţia), Monika Rinck şi Julia Schoch (Germania).”

Primul text pe care am început să-l citesc a fost Dumnezeu şi Vameşul (fragment din volumul de nuvele Apocrifele lui Lazăr, Editura Magvető, Budapesta, 2005), pentru că-mi place mult cum scrie Attila Bartis. Sper că se va traduce cât mai repede cartea asta. Şi se vor corecta greşelile [care-or fi]. Când am dat de Mă risc: nici măcar nu l-au văzut, am avut un mic frison şi n-am mai fost în stare să mă concentrez până la final. Dar voi reciti fragmentul, mă interesează subiectul: cum poţi să pleci de acasă, luând acasa cu tine, ştiind că nu o s-o mai revezi. [între timp, istoria s-a răzgândit, dar pe atunci plecarea era destul de definitivă.]

Ştiu că-i vorba de o greşeală foarte frecventă, dar tot nu-mi place. Cum nu-mi place nici nenorocitul de şi pus să evite cacofonii care nu există; de fapt, nu evită nimic. Dar asta-i altă poveste. În curând vor fi normă. So it goes.

Later edit: tot de pe LiterNet:

După debutul de la Bucureşti, festivalul s-a mutat la Iaşi (9 - 10 iunie 2007) şi Chişinău (12 iunie 2007), unde participanţilor din Bucureşti li s-au alăturat: Nichita Danilov (România); Iulian Ciocan, Dumitru Crudu, Vasile Gârneţ, Ghenadie Nicu (Republica Moldova).

Sunday, June 24, 2007

Reality Game Show

Zilele trecute am primit un e-mail de la Humanitas cu noile apariţii şi pe urmă am primit un altul cu noutăţi din colecţia thriller & mistery. Am o singură observaţie de făcut: ar fi trebuit să treacă Reality Game Show în al doilea mesaj; e drept că nu-i traducere.

Am încercat să-nţeleg de ce pe copertă scrie doar proză; poate pentru că Anca Maria Mosora şi-a dorit mai mult sau poate pentru că n-a vrut ca romanul ei să fie considerat literatură de consum. Am găsit o explicaţie mai deşteaptă în articolul lui T.O.Bobe din Noua literatură, nr. 5. Simplificând la maximum, spun că până la urmă e tot vorba de idei preconcepute: n-ai cum să validezi un thriller ca literatură valoroasă, toată lumea încearcă să scrie cărţi mari, complexe, capodopere. Altfel, criticii cei mari îl vor mângâia pe creştet pe micul scriitor şi îi vor spune „şezi mumos, numai nu te mânia.”

Dar să revin la lucrurile importante. N-am citit Arhanghelii nu mor, aşa că n-am termen de comparaţie. Nu ştiu mare lucru despre autoare, nu am citit cronici despre cărţile ei. Reality Game Show pune în scenă sinucideri/crime; şi o alterată relaţie tată – fiică şi o alta (sugerată) între fraţi.

bile negre:

  • fraze alambicate, mai ales la începutul romanului; am crezut că n-o să înţeleg despre ce-i vorba, pentru că nu găseam subiectul, cel gramatical
  • senzaţia că uneori, cineva traduce din engleză: „am nevoie să.. ” folosit cam des la un moment dat; „prescripţia” cu care Pavel pleacă de la Petrescu (la cei peste 70 de ani ai lor, o reţetă ar fi fost mai bună); "telefonul care sosise", adică phone call.
  • construcţii redundante „mocheta camerei”, „pereţii casei”
  • chestiile în engleză de la începutul fiecărui capitol

bile albe:

  • nu-i vorba de autoficţiune, minimalism, mizerabilism sau cum le-o mai spune
  • tenta poliţistă a poveştii, amestecată cu roman realist, psihologic pe alocuri
  • pe măsură ce citeam, puteam să văd străzile, gesturile, mimica
  • autoarea are imaginaţie, chiar dacă uneori m-am gândit la The Game, Fight Club sau la ruleta rusească.

Pe alocuri parcă anticipările nu-s bine strunite, dar personajele-s interesante. Aşa că poate o să citesc şi Arhanghelii nu mor.

Anca Maria Mosora, Reality Game Show, Humanitas, 2007

Saturday, June 23, 2007

Pana mea

Altă idee pentru a promova revista asta n-am. De ce s-o promovez: PENTRU CĂ MERITĂ!

Aşa că, urmează un anunţ publicitar: cine ar vrea să citească Pana mea, să lase un comentariu aici sau pe blogul lor. Se numără cititorii! Pentru a vedea despre ce-i vorba, citiţi sumarul: nr. 1 şi nr. 2.

Eu cred că ar trebui să o citească mai ales cei care vor să scrie, să vadă ce şi cum. Sigur, ar fi bine să citească şi reviste străine, de exemplu The New Yorker, World Literature Today şi multe altele. Nu de alta, dar nu-mi place să aud „ aşa ceva nu s-a mai făcut!"; iar la privirile contrariate ale celor din jur, să se adauge: „ei, sigur, s-a făcut acolo, la ei, în State/în Franţa/adică prin alte părţi. [Sunt reviste excelente şi-n franceză, dar nu le ştiu eu; oricum, am văzut odată o cărţulie, eu am crezut că-i ediţie bibliofilă, dar ea era revistă trimestrială.]

Şi oamenii obişnuiţi ar trebui să citească Pana mea. Uite-aşa, just for the fun of it; şi să afle din ce parte vin tinerii scriitori. Unii deja au ajuns.

Thursday, June 21, 2007

Atenţiune, atenţiune!

...urmează o veste mare pentru Timişoara: mâine, adică vineri, 22 iunie, când se mai domoleşte căldura, deci pe la 6 pm, la Cărtureştiul de pe Mercy se discută despre literatură. Vine Luminiţa Marcu, sper c-aduce şi Noua literatură.

Vor fi acolo Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Cornel Ungureanu. Cel puţin aşa mi-a dezvăluit o misterioasă voce, la telefon. Eu cred că vor fi acolo şi Robert Şerban & Radu Pavel Gheo, că doar scriu în revista asta.

Tare mă bucur! Să vină şampaniiiiiaaaaa!

Rămâne de văzut dacă mai e adevărat ce-a zis Mircea Mihăieş la întâlnirea cu poliromiştii: „Să nu ne facem iluzii, ăştia suntem toţi! Jos nu e nimeni!”

Later edit: tras de urechi persoana importantă, persoana trimis email. iată-l:

COMUNICAT DE PRESĂ

Timişoara citeşte. Redescoperirea diversităţii

Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara şi Librăria Cărtureşti vă invită la lansarea revistei Noua Literatură, a volumului Mansarda cu portocale (editura “Polirom”), de Luminiţa Marcu, şi la o întâlnire cu prozatorul şi traducătorul Adrian Buz, care va citi un fragment din romanul Glamorama (în curs de apariţie), de Breat Easton Ellis, şi o proză proprie. Totodată, vor avea loc discuţii despre literatura română contemporană şi autorii săi.

Evenimentul face parte din programul Timişoara citeşte. Redescoperirea diversităţii, finanţat de Uniunea Scriitorilor din România, şi va avea loc vineri, 22 iunie, ora 18, la librăria Cărtureşti din strada Mercy, nr. 7.

Vor participa: Luminiţa Marcu (redactor-şef “Noua Literatură”), Adrian Buz, Cornel Ungureanu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Alina Radu, Radu Pavel Gheo, Robert Şerban.


Fete de la Musique

adică Sărbătoarea Muzicii, cu alte cuvinte Centrul Cultural Francez prezintă:

joi, 21 iunie, Piata Unirii :

19.30 - Tibiscus Students' Band (Ro)

20.00 – Trenul de noapte (Ro)

21.00 – Bega Blues Band (Ro)

vineri, 22 iunie, Piata Unirii :

19.30 – Un – Done (Ro)

20.00 – Moody Stuff (Ro)

21.00 – Parano (Fr)

sâmbătă, 23 iunie, Piata Unirii:

19.00 – Blazzaj (Ro)

20.00 – Gomm (Fr)

21.00 - Voltaj (Ro)

de aici am luat programul

Monday, June 18, 2007

Waiting for the Fall

Am citit eu în Cotidianul de azi că miercuri apare ultima carte din colecţia de literatură din acest sezon: Susan Sontag, În America.
Dar la toamnă, din 12 septembrie, vin alte cărţulii.
Pot să trec şi eu nişte preferinţe?
Pot, că-i blogu' meu.

Deci:
William Styron, The Confessions of Nat Turner
Don DeLillo, Underworld sau Libra [eu le-aş vrea pe amândouă]
Sau poate reeditaţi Golemul lui Gustav Meyrinck, am eu cartea pe undeva, dar am cam rupt-o; aşa citesc eu uneori, urâââââât. Aş mai vrea şi nişte romane de Joyce Carol Oates, dar o să-mi reproşati că-s vândută americanilor.[Vize n-aveţi?] Da' dacă spun c-aş vrea şi-o carte de Dino Buzzati poate vă schimbaţi părerea. Şi poate descoperiţi nişte cehi, polonezi, unguri aşa deştepţi ca Attila Bartis.

Şi dacă tot se zvoneşte că o să includeţi şi autori români, aţi putea începe cu un roman anonim de prin secolul XIX, Elena sau aşa ceva? Doar am auzit de el/ea, dar nu-i de găsit.

Şi-aş mai vrea Vonnegut, A Man Without a Country (ştiu că nu-i roman)
Philip Roth, American Pastoral ( că nu ştiu ce face Poliromu'; cred că mă fierbe în apă seacă, cum bine zicea bunica mea).

Saturday, June 16, 2007

Advertising

Mi-a mai trecut o parte din supărare, aşa că m-am gândit să scriu ceea ce-mi propusesem acum câteva zile. Asta şi pentru că bucuria iniţială a fost foarte mare. Dar să o iau pe rând.

Printre lansările de la Bookfest se anunţa şi aceea a unei reeditări: Gheorghe Crăciun, Frumoasa fără corp, la editura Art.[Am şi cumpărat cartea, care a ajuns foarte repede în librării. Am citit-o când a apărut prima dată, am împrumutat-o de la cineva, dar acum am exemplarul meu şi-s tare bucuroasă.]

Ce m-a supărat e cu totul altceva: odată cu Observatorul cultural, nr. 118 ar fi trebuit să primesc şi catalogul editurii ART, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu ştiu dacă cei de la redacţie n-au trimis şi cataloagele sau, oricât o fi românul de incult, până nu fură un pic, nu se simte bine.

Revenind la cărţi, am de gând să le fac reclamă, uite-aşa pe gratis, pentru că merită. Şi pentru că aşa-s eu: fraieră. Mai întâi şi mai întâi, mă bucur că s-a anunţat o serie de autor Gheorghe Crăciun; şi cum cărţile-s frumoase, poate le iau pe toate (deşi numai Frumoasa... îmi lipsea din bibliotecă).

E o colecţie întreagă de literatură română, am mai văzut un roman al lui Dumitru Ţepeneag şi vreo două de Constantin Ţoiu (un titlu nou, de-aia nici nu l-am reţinut şi o reeditare : Căderea în lume, care mi-a plăcut mult prin ’88 sau ’89 când am citit eu romanul ăsta, despre penitenţa unui legionar).

Mai era şi o ediţie nouă Harold Bloom, Canonul occidental, adică nu varianta tradusă de marea incultă, ci o traducere complet nouă. Şi cum redactor de carte o fi altcineva, că-i altă editură, atunci poate de data asta o fi totul bine, poate-o cumpăr şi eu.

Erau şi traduceri, toate premiate. Cea mai cea e tot o reeditare, William Styron: Alegerea Sophiei. [Comparat cu cartea, filmul e foarte prost, deşi e unul destul de bun, a luat şi Oscaruri.] Anyway, eu am aşezat cartea asta pe raftul întâi, lângă Dostoievski. Aşa că, măcar răsfoiţi-o prin librării, poate vă place.

Am cumpărat şi altele:
Maurice Blanchot, Spaţiul literar , Minerva
Anca Maria Mosora, Reality Game Show, Humanitas
John Updike, Teroristul, Humanitas
Olga Grushin, Viaţa din visele lui Suhanov, Leda/Corint

Cartea de la Brumar, adică
Ruxandra Cesereanu si Andrei Codrescu, Submarinul iertat
încă nu era în librării; cred că o ţin ei aşa frumos, pe-un raft din editură, să se laude, când au musafiri, cu cărţile frumoase pe care ştiu să le editeze.

Thursday, June 14, 2007

Un optzecist

Unii cred că Nedelciu stăpânea doar tehnica narativă şi toată proza lui se poate reduce la ea. Dar el îşi dorea să fie un scriitor care adaugă ficţiune la realitate, un autor care să scrie un roman ce ar fi putut să crească rezistenţa la manipulare. Amestecând cu bună ştiinţă, într-un dozaj bine calculat planurile, Mircea Nedelciu a încercat să rescrie toate cărţile anterioare. Zodia scafandrului e un fel de Orbitor, dar definitiv neterminat.

Pagini de jurnal sunt presărate din loc în loc, poate şi pentru că apariţia primelor semne ale bolii coincid cu începerea lucrului la acest roman. Toţi cei apropiaţi ştiau că scria un roman cu scafandri, ceea ce nu era uşor; autorul, aflat la suprafaţa hârtiei, încerca să ajungă în profunzimile în care se afla personajul său.

Pentru ca scriitorul să fie salvat, lectura trebuie să înceapă. Şi după un mic preambul, Mircea Nedelciu intră direct în polemică. Celebra marchiză a lui Valery intră în scenă, travestită e drept. Dar el îşi asumă acest risc, de a începe romanul cu o propoziţie condamnată la eşec, fiind mereu interesat de modul în care mesajul său poate străbate suprafeţele şi distanţele.

Realitatea românească e redată prin lupta cu cenzura, care tot amâna apariţia Femeii în roşu. Dar un drum la poştă şi o dispută cu o funcţionară de la ghişeu constituie o culme a absurdului. Nu va primi pachetul sosit din străinătate, pentru că nu fusese trimis de o rudă. Dar funcţionara se simte puternică şi toată încurcătura o face fericită. Cenuşiul existenţei, frica şi anormalităţile României comuniste ies la iveală cu fiecare pagină şi cu fiecare episod. Un Mare Institut de Istorie are ca principală misiune falsificarea ei. Un copil va suprapune imaginea iernii peste imaginea tatălui hăituit de agenţii colectivizării. Din toate aceste interludii, ne întoarcem mereu brusc la personajul care într-o dimineaţă, la ora 5 descoperise că lumea e altfel. Prin intermediul lui intrăm într-un alt plan al romanului.

Apar teme specifice literaturii obsedantului deceniu: colectivizarea, deportarea în Bărăgan, puşcăriile comuniste. Dar mai apare şi interbelicul. Coborârea în trecut se datorează bătrânului Vasile Sava, pentru că în toamna lui 1934, în curtea moşiei îşi zărise prima dată viitoarea naşă de cununie. [unul dintre personajele episodice e Mateiu Caragiale.] Peste ani, Diogene Sava se duce în satul natal pentru a o prezenta pe Renata Veturia familiei. Pentru că era primul lor drum spre sat, se hotărăşte să-i prezinte acele locuri exact în maniera în care i le prezentase colegului său, Zare Popescu venit din Zmeura de câmpie pentru a duce mai departe propria-i istorie.

Nu ştiu cum ar fi evoluat poveştile, se pot doar întrezări ambiţiile proiectului.

Mircea Nedelciu, Zodia scafandrului, Compania, 2000

Wednesday, June 13, 2007

Un proiect interesant

S-a înfiinţat Biblioteca fără fir: e-un fel de club al cărţii, adică cine vrea, se poate înscrie şi poate împrumuta cartea dorită. Deocamdată-s doar trei edituri [Curtea veche, Niculescu, Trei] implicate în proiect, dar cărţile sunt interesante. Poate mă-nscriu şi eu, încă mă mai gîndesc.

Cine vrea, poate deveni scriitor. Se lucrează on line la un roman.

Tuesday, June 12, 2007

Un optzecist maghiar

Mi-e cam greu să scriu despre Verbele auxiliare ale inimii; am găsit o ediţie mai veche a cărţii lui Peter Esterhazy, am înţeles că una revăzută/adăugită o să apară la Curtea veche[poate a şi apărut, lansarea era anunţată pentru Bookfest].

E vorba tot de relaţia mamă - fiu, dar n-are nici o legătură cu Tihna lui Bartis. Mai curând m-a dus cu gândul la Infernul tandreţei, din care nu mai ştiu mare lucru, dar prima frază din cartea lui Alain Bosquet [şi anume „ai murit, mamă, şi mă simt eliberat”] nu cred că o voi uita vreodată.

Cartea lui Esterhazy începe tot cu moartea mamei, fiul încercând să-şi amintească unele lucruri despre ea, încearcă să-şi limpezească relaţiile cu familia dar şi cu sufletul lui nu tocmai liniştit. La un moment dat lucrurile se schimbă, mama e cea care povesteşte despre moartea fiului şi lucrurile se complică. Parcă-s halucinaţiile ei revelate în halucinaţiile fiului.

Şi pentru ca lucrurile să fie cu adevărat complicate, textul curge pe două paliere [nu ştiu cum să le zic exact]: în partea de sus a paginii e povestea lui Esterhazy, dar în partea de jos sunt diverse citate, autorii lor fiind enumeraţi în cuvântul introductiv, care aparţine autorului.

O posibilă explicaţie a titlului am găsit într-o notă: negăm cu verbul auxiliar; de fapt, ar fi trebuit să scriu ca-n carte NEGĂM CU VERBUL AUXILIAR, că aşa-s scrise toate notele. [dar pagina să nu mi-o cereţi, că nu-s numerotate].

Ediţia asta are şi o postfaţă semnată de Mircea Nedelciu. Şi textul, care curge aşa dual, îi uneşte. Eu n-am reuşit să citesc cartea pe nerăsuflate. Mi-am dat seama că cei doi, Nedelciu şi Esterhazy, sunt născuţi în acelaşi an, 1950. Şi m-am gândit la cărţile care n-au mai fost scrise...

Dar îmi doresc să citesc romanul pe care Esterhazy l-a scris după ce a aflat că tatăl său a colaborat cu securitatea lor. Şi pe asta ar fi bine să o citiţi pentru că o recomandă şi Ruxandra Cesereanu.

Esterhazy Peter, Verbele auxiliare ale inimii. Introducere în beletristică, traducere de Anamaria Pop, Institutul european, 1997

Later edit: între timp a apărut şi noua versiune, la Curtea veche

Friday, June 8, 2007

Interpret de maladii

N-am avut spor la citit, am răsfoit câteva cărţi, dar n-am reuşit să citesc nici una la modul foarte serios. Cele care m-ar fi tentat cu adevărat sunt prea voluminoase şi la criza mea actuală de timp nu–i recomandabil să mă scufund într-o poveste, aş fi în stare să uit ce am de lucru.

Am sperat că o să găsesc ceva în colecţia Cotidianul. Titlurile care m-au tentat s-au dovedit a fi volume de povestiri, ceea ce nu mi-a plăcut deloc. Am încercat să citesc Boris Vian, dar am renunţat repede şi nici n-o să mă întorc vreodată la Blues pentru o pisică neagră.

Aşa că am trecut la Jhumpa Lahiri, care, într-adevăr, se citeşte uşor, chiar cu plăcere pe alocuri. Interpret de maladii e o întoarcere la origini, uite fix aşa, banal şi şablonard. Anyway, e o cronică pe bookblog.

[În momentul acesta e Cristian Teodorescu pe Realitatea şi vorbeşte exact despre colecţia asta. Cum or fi reuşit să dea legătura la târg? Să luăm partea bună a lucrurilor: tov presa a aflat de Bookfest. Mă rog, ăştia ar fi direct implicaţi, dar mie nu mi s-a părut că s-ar fi implicat în vreun fel]

Revenind la lucruri mai vesele, interpretul de maladii e de fapt un translator care lucrează pentru un doctor şi-n weekend e ghid pentru străini. Ce mi-a plăcut în proza asta nu-i familia Das în căutarea propriului trecut, ci modul în care Lahiri surprinde diferenţele de interpretare ale unor gesturi. Citiţi să vedeţi ce şi cum. Nu de alta, dar eu acum o să-mi fac un ceai verde, pentru că nu mai ştiu ce să scriu despre cartea asta. E bunicică, dar parcă Pulitzerul se dădea pentru chestii mai serioase. Sau poate mi-a scăpat mie ceva.

Jhumpa Lahiri, Interpret de maladii, traducere de Silviu Mihai, colecţia Cotidianul, 2007

Thursday, June 7, 2007

Bookfest

M-am uitat cu grijă pe mai multe articole despre Bookfest, pe site-urile editurilor şi-am descărcat broşura oficială; am făcut o listă cu ce m-ar tenta pe mine [da' nu promit că le voi cumpăra pe toate]:

Mihail Sebastian, Jurnal II. Jurnal Indirect, editura Teşu
Ruxandra Cesereanu si Andrei Codrescu, Submarinul iertat, Brumar
Maurice Blanchot, Spaţiul literar , Minerva
Tatiana Slama Cazacu, Sinucideri ciudate, Minerva [ se zice că-i policier sau aşa ceva; tare-s curioasă]

Vladimir Tismăneanu, Refuzul de a uita, Curtea Veche
Lucia Hossu Longin, Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală, Humanitas
Anca Maria Mosora, Reality Game Show, Humanitas
John Updike, Teroristul, Humanitas
Peter Esterhazy, Un strop de pornografie maghiară, Humanitas
Anais Nin, Delta lui Venus, Humanitas
Ioana Pârvulescu, În Ţara Miticilor. De şapte ori Caragiale, Humanitas
Ioan Lăcustă, Luminare, Polirom

Gheorghe Crăciun, Frumoasa fără corp, Art

Unele cărţi le-am cumpărat deja, câteva-s deja citite:

Evan H. Rhodes, Prinţul din Central Park, Humanitas
Herman Melville, Bartleby, Humanitas
Jonathan Safran Foer, Extrem de tare şi incredibil de aproape, Humanitas
Dave Eggers, Sa te tii alergătură!, Humanitas

Dan C. Mihăilescu, Literatura română în postceauşism. Vol III: Eseistica. Piaţa ideilor politico-literare, Polirom
Ana Selejan, Poezia românească în tranziţie (1944-1948), Cartea Românească

Monday, June 4, 2007

Ariergarda

Nu ştiu exact cum au fost cele două zile de street delivery, dar am auzit că vineri strada a fost inundată mai mult la propriu. Eu am trecut doar sâmbătă pe acolo, am văzut un fel de expoziţie aranjată pe zidurile muzeului de artă, am aflat că se putea servi un ceai în ceasornicărie şi am observat că la schimb erau cam puţine cărţi.

M-am dus la lectura celor din Ariergarda, în sufrageria stradală. Pentru cei care nu ştiu, le spun că ăsta-i un atelier de proză, condus de Daniel Vighi şi Viorel Marineasa. S-au lansat patru prozatori, pe la sfârşitul lui 2005, dar n-a aflat mai nimeni de ei. Deşi câte ceva tot s-a scris. Zicea Mircea Mihăieş la Joc secund, când au fost poliromiştii, că tinerii ar trebui să aibă grijă unde debutează, o editură mică nu e luată în seamă de nimeni. Brumaru’ nu-i editură mică, e una cu pretenţii, dar se pare că la nivelul prozei nu contează. Zicea Mihăieş că la momentul lansării de la Joc secund a celor din Ariergarda le-ar fi zis aţi debutat degeaba, nu contează cât sunteţi de buni. Nu ştiu dacă-i aşa, că eu la acea lansare n-am fost; eu ştiam că s-au lansat în birt, adică eu eram în birt şi ei au venit acolo, mai întâi să citească şi apoi să se lanseze [nu-i chiar birt, căi vorba de Papillon]. N-am cumpărat decât două cărţi, în primul rând cartea Simonei Constantinovici Colecţia de fluturi [o poveste despre o crimă, dar nu ştiu cât e de reală, pentru că Marco, prezumtivul criminal, scrie un jurnal al celor întâmplate, dar e internat într-un sanatoriu, numit Violete de parma; mai e pe-acolo şi o gaşcă de leproşi, mai sunt şi nişte doctori ciudaţi; mai e şi Barbara, o ciudată femeie fatală sau fragilă, depinde de situaţie, ea nu-i în sanatoriu, doar îi cunoaşte pe unii de-acolo; mai e şi familia Croff, care dispare/apare într-un mod ciudat]. Am citit cartea atunci, pe nerăsuflate. Şi-am citit şi romanul lui Alexandru Potcoavă, Pavel şi ai lui, un roman asemănător cu cele ale lui Livius Ciocârlie, un roman cu o construcţie mai complicată, fiind preluate fragmente dintr-un fel de cronică. Mi-a stârnit unele nostalgii, pentru că m-am învârtit şi eu prin locurile prin care se plimbă personajele astea, adică prin Herculane şi satele din jur. Ceilalţi doi debutanţi au fost Daniela Raţiu şi Gheorghe Miron. Ei sunt ziarişti şi se vede asta în cărţile lor. Mi s-au părut prea realiste şi de aia atunci nu le-am cumpărat. Dar am luat al doilea roman al Danielei Raţiu, am şi citit din el, abandonându-l nu pentru că e prost, ba dimpotrivă e bine scris; dar m-a prins atunci în pasă proastă, că-i vorba de patru femei care trec prin experienţe nu prea fericite. Da’ o să-l citesc, că-s curioasă, cum se termină; şi-mi place violoncelista.

Mă aşteptam deci la lecturi de proză, da’ de data asta au fost mai mult unele de poezie. Adela Dragomir a spart gheaţa cu două poezii scrise pe când avea 8 ani, după care a trecut la lucruri serioase. Am reţinut un poem în care spiritul stă bine tolănit în corpul ei, asta pentru că ea are picioare lungi şi spiritul se întinde şi el cât e de lung. Alexandru Potcoavă a citit poeme în proză, dar mie primul, adică Marius, mi-a sunat a proză scurtă, fiind povestea unui copil de cinci ani care merge cu mama lui la lucru, mama fiind liftieră. Tot destinul îi e schiţat într-o pagină şi-un pic, copilul creşte, face bişniţă la sârbi evident, pleacă la facultate, are şi el familie, copil, dar nu-l ia cu el la lucru, că el nu-i om cinstit. Al doilea, Dero, e dedicat unui poet al boemei timişorene, un om care a decăzut, pierzându-şi familia, demnitatea şi în final viaţa. Daniela Raţiu a citit un poem şi apoi un fragment din romanul ei, In vitro, un fragment despre Piaţa Unirii şi cum piaţa era chiar în faţa ei s-a gândit să-i dedice acel moment de lectură. Borko Ilin a citit un fel de colaj din propriile poeme şi Lavinia Bălulescu a citit un fragment dintr-o proză, da’ mie iar mi-a sunat mai mult a poem. Mai erau şi alţii pe acolo, dar n-au citit, nu ştiu de ce.

Era să uit ce era mai important: prezenţa lui Adrian Bodnaru, un fel de membru asociat. Dacă acum vreo câţiva ani aveam senzaţia că poezia lui se bazează mai mult pe exploatarea sintaxei, acum parcă s-a umanizat şi tare mult mi-a plăcut.

Friday, June 1, 2007

Te uită cum plouă-n iunie

De vreo două ore şi mai bine, a început o ploaie care mi-a dat peste cap toate planurile. Aşa că, pentru a-mi trece supărarea, scriu şi eu aici, despre mai multe.

Întâmplarea a făcut să citesc două cronici despre Cometa Hale-Bopp. Reproşul principal e acelaşi: minimalismul, altfel ce personaj fabulos ar fi putut fi Pubi Teleki. În Dilemateca, Paul Cernat spune ceva despre un cd ataşat cărţii. Eu de ce n-am cd? Cred că-i vorba despre filmul pe care l-am văzut la lansare. Şi eu aş vrea să-l am, dar uite că n-am.

Cu multe peripeţii am cumpărat eu Dilemateca asta. M-am tot dus la chioşc în aşteptarea ei, da’ a întârziat din nou, ca orice doamnă care se respectă. Ieri, ea a ajuns în sfârşit unde trebuia, dar am întârziat eu, am putut-o admira în vitrină.[Am vrut să cumpăr şi Vatra, am înţeles că a apărut un număr despre debutanţii din ultimii ani şi chiar vroiam să citesc. Am întrebat şi-am întrebat, dar toţi îmi oferea altele, cu nume asemănătoare sau nu; până la urmă, iar m-am dus la chioşcul de la Poştă şi am primit un răspuns simplu: nu mai e; primim doar un exemplar. No comment. Că-n loc de Vatra, mi s-au oferit diverse alte publicaţii nu mă miră prea tare. Am vrut odată să cumpăr Steaua şi-am primit o revistă de fotbal, nu mai ştiu cum o chema, dar poza de pe copertă era la subiect. Am dat-o imediat înapoi, spre supărarea vânzătoarei, care-a trebuit să se ridice de pe scaun, să-mi dea Steaua din vitrină.]

N-am terminat de citit revista, dar m-am bucurat să găsesc un articol semnat de Ioana Bradea. Am citit ce-a scris Adina Popescu despre cărţile pentru copii citite de adulţi [asta şi pentru că, acum vreo câţiva ani, am citit şi eu primele două cărţi din seria Harry Potter....Iar mi-am adus aminte de Prichindelul, o carte pe care am citit de multe ori când eram mică; şi-acum parcă-i văd coperta albă şi cutia de chibrituri în care dormea copilu’; da-n desenul de pe copertă, tocmai se trezise şi privea în jur. Pe urmă am trecut la Singur pe lume. Am citit cartea asta de vreo 5-6 ori, până am crescut şi-a început să mă plictisească. Dar prima dată când am ajuns în Franţa, adică prin 1992, m-am bucurat că am fost la Saint Malo. Am mers cu grijă, m-am tot uitat pe drumurile pietruite şi peste tot, încercând să-i găsesc urmele paşilor].

Înapoi la realitate! Plouă în continuare. Am mai citit: Cartea de Vizită a lui Sebastian Reichman [despre a cărui existenţă eu am aflat dintr-un poem al Marianei Marin] şi ancheta realizată de Marius Chivu. La întrebarea în ce aţi vrea să vă transformaţi peste noapte?, se dau diverse răspunsuri, favoritul meu fiind acesta: Prefer să nu [T.O. Bobe.]

PS. mi-a mai trecut din supărare, am uitat de planurile surpate; e T.O.Bobe pe Tvr Cultural, la emisiunea lui Florin Iaru.